Glass Ingo
Ingo Glass (n. 9 aprilie 1941, Timișoara) este un sculptor și scriitor de limba germană, șvab originar din Banat, România.
Este considerat un reprezentant al artei concrete și avangardist printre transavangardiști. Ultima sa lucrare figurativă a fost executată în 1966, când a terminat facultatea, mai precis lucrarea de diplomă.[1]
Ingo Glass este unul dintre fondatorii Muzeului de Artă Vizuală din Galați. [2]
În 1967 a absolvit Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj (actuala Universitate de Artă și Design).
În perioada 1967-1971 a fost consilier știintific al Muzeului de Artă Contemporană din Galați,
În perioada 1972-1973 a fost asistent la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu din București.
În perioada 1976-1978 a fost consilier artistic la Casa de Cultură Friedrich Schiller din București
În anul 1979 a dat un interviu ziarului “Financial Times”, cu titlul “Ceauseșcu – acolo unde dispare carnea”. Imediat, Glass a fost chemat la Securitate și i s-a pus în vedere că are două săptămâni la dispoziție ca să părăsească România, renunțând la tot ce avea în țară: locuință, obiecte, cetățenie. Prin urmare, în anul 1979 a emigrat și s-a stabilit în Germania, la München.
Lucrări de sculptură majore, destinate spatiului public
Sculptură, 1969, Universitatea din Galați;
Obiect spațial, 1971, Hotel din Târgoviște;
Relief mural, 1974, Tel Aviv;
Construcție gotică, 1975, Arcus-Covasna;
Structură monumentală, 1980, Oberhausen;
Deschidere, monument ridicat în 1991 în Timișoara, pe Calea Martirilor, ce are inscripționate numele fiecăareia dintre cele 43 de persoane ale căror trupuri neînsufletite au fost furate din Spitalul Județean, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, și arse în Crematoriul din București, pentru a li se șterge orice urmă. [3]
Uvertură gotică, 1982, Alter Botanischer Garten, München;
Pozitiv-negativ, 1993, Südstahl-Mertingen.
DADA de la Moinești, un monument realizat în spirit Dada cu ocazia centenarului nașterii lui Tristan Tzara (1996), de 25 m lungime, 2,6 m lățime, 10 m înălțime, cântărind 120 t, o combinație de oțel cu beton, amplasat pe șoseaua Moinești-Bacău. Monumentul DADA de la Moinești-România s-a putut ridica cu sprijinul financiar – decisiv – al unei Fundații elvețiene. [4]
Hommage a Vasarely, o sculptură futuristă din metal colorat, donată în 7 mai 2003 noului “Parc de sculptură” din Timișoara. [5]
Expoziții personale
1964 la Casa Universitarilor, Cluj;
1968 la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Galați;
1980 la Galerie Glaub, Köln;
1982 la Stadtmuseum, München
1986 la München.
2007 Grundformen und Grundfarben im Raum în galeria Emilia Suciu din Ettlingen
Scrieri
Constantin Brâncuși Und Sein Einfluss Auf Die Skulptur Des 20. Jahrhunderts, Editura Vinea, ISBN 9739294197 (973-9294-19-7)
Biografii
Ingo Glass, Editura Südostdeutsches Kulturwerk, München, Germania, 1991; ISBN 3883560766 ; ISBN 9783883560762
Text: Wikipedia
Foto: Artindex/Tudor Octavian