Dupa trei ani de documentare si redactare, Adrian Mociulschi este in pragul publicarii unei noi carti intitulata – irezistibil, cel putin pentru mine – “Arta si comunicare”. Prin bunavointa autorului am pus mana pe manuscris si, pana la lansarea volumului in cadrul Targului Gaudeanus din noiembrie, am sa va prezint in serial extrase din cele opt capitole ale cartii. Astazi, Episodul 1:

Capitolul I : Actiunea Preliminara
“Eliberandu-se de avatarurile valorii estetice privite algebric, paginile acestei carti cauta semnificatiile limbajului artistic, care se constituie, istoriceste, ca o expresie a vointei de comunicare. Semnele, luate in sine, reprezinta atomizarea mozaicata a perspectivei integratoare la care acestea trimit, fie de pe peretii pesterilor, fie din manuscrisele medievale sau discurile trimise in spatiu. Clipele in care au fost realizate, captand inspiratia cosmica din vremuri imemoriale, reprezinta un timp dramatic al istoriei : momentul nasterii unei opere.
Raportul dintre creatie si comunicare este unul firesc si necesar, pentru ca oamenii au exprimat prin opera de arta lumea vazuta sau lumea nevazuta, privind din exterior forma diverselor obiecte descrise fie printr-un limbaj al corpurilor, ca in geometrie, fie printr-o „aritmetica a sunetelor“ (Debussy), in muzica, intr-o ordine conforma cerintelor practice sau estetice ale unei epoci sau alta. De aceea, aceasta fericita inventie a sufletului omenesc, arta, va ramane magica atata vreme cat va transporta visul, mai nou, pe aripile mijloacelor de comunicare in masa.
Multe dintre realizarile epocii moderne au fost prezise de artisti vizionari, precum Jules Vernes, H.G. Wells sau Arthur Clarke, care au anticipat, in operele lor, aparitia aeronavei, a satelitului geostationar, a calatoriilor interplanetare. Daca vom cobori pe firul istoriei, vom vedea ca Leonardo da Vinci a prevazut, inaintea tuturor, parti esentiale din arsenalul tehnico-stiintific al secolului XX − intre care visul lui Icar pare a fi cel mai obsesiv. Prefacerile prin care a trecut umanitatea de-a lungul timpului au transformat radical notiunea de comunicare. Rene Berger arata ca „asa cum pumnul stramosilor nostri a luat forma ciupercii atomice, la fel si cuvantul a capatat dimensiunile comunicarii in masa.“ Mai redutabila decat energia nucleara si mai relativa decat teoria de capatai a lui Einstein, noua forma pe care o imbraca comunicarea in epoca moderna devine premisa tuturor mentalitatilor contemporane despre arta, precum si ocazia de a o cunoaste. Astazi percepem doar ceea ce exista in campul comunicarii de masa : cartile tiparite (iar nu manuscrisele autorilor), picturile in reproduceri (iar nu originalele din muzee sau colectii particulare), inregistrarile audio-video (iar nu muzica live) etc.”

Urmatorul episod, lunea viitoare.