Un amic din Londra imi telefoneaza surescitat pentru a-mi istorisi urmatoarea poveste: Casa de licitatii Christie’s, cea care are o cifra de afaceri de peste 4 miliarde euro anual si isi disputa suprematia mondiala in domeniu cu Sotheby’s, scosese la licitatie pentru astazi, 27 septembrie, o lucrare atribuita – si semnata ca atare – lui Nicolae Grigorescu. Aceasta: (linkul catre tablou era AICI dar Christie’s a sters lotul de pe pagina de internet. Am fost mai iute decat ei insa, si am apucat sa fac mai multe screen shots)

Pretul de pornire se situa undeva sub cinci mii de euro asa ca e de inteles emotia oricui stie ce cote a atins Grigorescu in tara de bastina. Cumparat de la Londra, un tablou de Grigorescu ar putea aduce un spor de cel putin 20 de ori vandut in Romania. Asa ca persoana in cauza, roman, ca sa fie lamurit, se inscrie cu oferta la Christie’s da nu apuca sa mearga efectiv la sesiune de strigare care a fost una de zi nu de seara. Verifica site-ul casei de licitatii dupa sedinta si constata bucuros ca aceasta nu se vanduse. Se urca in taxi, ajunge la sediul Christie’s si – in baza inregistrarii anterioare – cere sa depuna o oferta post licitatie. Cererea sa a stranit susoteli si consultari pe la colturi intre angajatii casei de licitatii. Dupa un oarecare interval de timp, un specialist al casei vine la el si ii spune ca de fapt “Grigorescu”-ul respectiv nu se vanduse pentru ca nici nu a mai fost oferit spre vanzare. Cu putin timp inainte de licitatie, Christie’s a retras panza de la vanzare pentru ca aflase ca o lucrare identica se afla intr-un muzeu romanesc. In consecinta, ce aveau ei era un fals. “Christie’s doesn’t sell copies” i s-a mai spus romanului inainte de a i se intoarce spatele. Acum englezii cred ca s-au exprimat elegant cand au zis “copies” in loc de “fakes” pentru ca o copie nu e niciodata semnata cu numele autorului originalului. Avem de-a face un un fals. Unul suficient de bun pentru a pacali ochii specialistilor de la Londra pana foarte aproape de licitatie. Cum a ajuns falsul acolo si care era planul? Unde se afla originalul de fapt? Banuiesc ca cine a batut muzeele stie deja si il/o invita sa ne spuna. E posibil sa-l fi vazut si eu dar nu-l pot localiza acum.

Asta imi readuce in minte zvonurile sau mai degraba informatiile ingrijoratoare despre falsificarea sistematica a lui Grigorescu in primul rand si chiar inlocuirea lucrarilor pe simezele unor muzee de la noi. O poveste adevarata care lasa in urma ei o dara de semne de intrebare…

(Mihai Constantin)