Simona Predescu, Regele sunt eu

Până în 6 septembrie, Galeria de Artă a Cercului Militar propune o expoziţie cu un titlul incitant, “Mira mirabilis”, prima manifestare organizată sub sigla “Artindex”.

Patru artişti contemporani, pictorii Jan Albu, Elena Andrei, Simona Predescu şi sculptorul Dinu Rădulescu, oferă tot atâtea viziuni asupra lumii, serios susţinute din punctul de vedere al meşteşugului.

Prima sală primeşte vizitatorul cu universul torturat al lui Jan Albu. Torturat ca tematică, în care mitologia, marile teme ale culturii europene şi religia îşi găsesc o interpretare baroc-expresionistă. Aplecarea către fabulos, neliniştea dramatică prilejuiesc stranii desfăşurări de personaje, oameni, animale, în peisaje fantastice, în care somptuozitatea culorii fascinează. Labirintul vechii mitologii greceşti devine un straniu peisaj extraterestru, în care animal şi om joacă rolul de centre de greutate, o lume în care lumina pătrunde din fundal, într-o perspectivă vizuală răsturnată. Tema nu este nouă, dar ea capătă extrapolări către alte zone. Taurului i se alătură acum clovnul şi umbra personajului cu coasa. Viaţa şi moartea, sub semnul ilarului unui etern circ. Formele sunt puternice, torsionate, ca şi în picturile subsumate unei alte serii, şi ea mai veche, dar cu accente noi, “Don Quijote şi Sancho Panza”. Un Don Quijote cu vagi trimiteri autoportretistice, profilat în culori calde, pe un fundal în care galbenurile şi roşurile creează un peisaj generic, de nicăieri şi de nicicând, cu o alură ironic-orgolioasă, însoţit de scutierul său al cărui râs capătă o tentă diabolică. Singurele “personaje” ce scapă bisturiului psihologic acid, închizând parcă întregul echilibru al universului sunt calul, constantă pasiune a artistului, şi măgarul.

Dinu Rădulescu, Nud

În altă parte, “Sfârşitul lumii” ar putea fi, la fel de bine, o scenă a ispitirii sfinţilor, mostruosul şi flacăra fiind dominate de aripile îngerului. Un înger al izbăvirii? Un înger al morţii? Dificil de răspuns.

Constant în căutările sale formale, complicate, baroce, în alegerea culorilor de pământ în care galbenul, roşul, albastrul intens servesc drept contrapunct, Jan Albu propune din nou lumea sa mitică, zvârcolită, frământată, dincolo de preocupări pentru modele vremii. Cu un plus de structurare a imaginii şi a propriei viziuni plastice.

Cea de a doua sală aparţine artistelor Simona Predescu şi Elena Andrei. Două coloriste redutabile, două abordări diferite ale registrului tematic şi expresiv.

Elena Andrei, Arhanghelul Raziel

Simona Predescu spune, aparent, poveşti. Personajele sale sunt înconjurate de flori şi păsări, se plimbă cu cai de lemn, umbrele chinezeşti, măştile, zmeul de hârtie, mărul ispitelor se profilează pe fundalurile aproape monocrome. Dar personajul, indiferent de context, este unul androgin, cu o figură aproape lipsită de expresie, cu privirea fixând un punct dincolo de privitor. El este receptacolul unei lumi, de vis, de iluzie, de beatitudine sau de supremă indiferenţă. Veşmintele aparţin unor vremi revolute, florile, frunzele, păsările care le acoperă, ca un imprimeu discret, dar viu, le conferă un sens al comuniunii cu natura, pălăriile cilindrice par o continuare a personajului, o antenă către în afară pe care sunt aşezate de multe ori păsări, ca în “Jocurile păsărarului”, dar nu numai… Ironia, sarcasmul uneori, domină scena. Sub mărul încărcat de fructe, eterni, Adam şi Eva sunt figuraţi desigur după izgonirea din Rai, iar aurul merelor din vechile basme este transferat în titlu asupra personajului, schimbându-şi complet sensul. “Omul de aur” este cumva un pandant al “Regelui sunt eu”, personajul mascat de operetă însoţit de doi mici inorogi, purtând la rândul lor mască. Simbolurile purităţii devenite marcă a duplicităţii. Şi, în unele compoziţii, personajelor, cu accesoriile lor, li se alătură semnul psi, aluzie erudită la paranormal, la clarviziune, la metafizică, şi semnătură a artistei în acelaşi timp.

Jan Albu, Don Quijote

Transparenţa tuşelor, rafinata valorare a albastrurilor şi griurilor colorte din fundaluri, ştiinţa jocului cu lumina şi umbra în evidenţierea tonurilor, jocul între hiperealismul imaginii şi simbolica elementelor descoperă o perfectă stăpânire a mijloacelor de expresie, un artist sigur pe meşteşug şi cu o remarcabilă capacitate imaginativă.

Dinu Rădulescu, Adam şi Eva

Cealaltă jumătate de sală poartă vizitatorul într-o lume a sacralităţii. O galerie de Arhangheli, aliniaţi de-a lungul zidului ca într-o frescă de biserică. Cu siluete alungite, prezentate frontal, ei se despart de icoanele zugrăvite pe pereţii bisericilor de mânăstire prin figurile înrudite cu cele prerafaelite. Figuri frumoase, temperat expresive, tronând deasupra simbolurilor biblice şi a filacterelor, detaşându-se pe fundalul aripilor, înconjurate uneori de o lume vegetală şi animală specifică poveştii fiecăruia dintre ei. 13 arhangheli în a căror reprezentare erminiile nu sunt întotdeauna respectate.

Simona Predescu, La plimbare

Ceea ce reţine însă atenţia, dincolo de pasiunea artistei pentru această zonă tematică şi, evident, spirituală, este calitatea picturală. Elena Andrei se dovedeşte o coloristă excepţională. Pasta este uneori transparentă, alteori capătă blândeţea somptuoasă a catifelei sau strălucirea mătăsurilor grele. Profunzimea violeturilor este pusă în valoare de exuberanţa galbenurilor, accentuată de petele de verde, îşi aruncă umbra peste roşuri sau colorează subtil alburile. Alteori, lumina izucneşte din griuri somptuoase, aripile formează un fundal-decor în armonie sau în contrapunct cu restul compoziţiei. Independent de subiect, picturile Elenei Andrei trăiesc şi conving prin calitatea lor picturală indiscutabilă.

Jan Albu, Sfârşitul lumii

Expuse în cele două săli, câteva lucrări ale lui Dinu Rădulescu îşi afirmă glasul distinct, cunoscut şi apreciat de iubitorii de artă şi de critici de mai multă vreme. În expoziţie este plastă o singură sculptură în lemn policromat, patinat, „Adam şi Eva”. O figurare contemporană, o reducere la esenţă a personajelor şi a relaţiei dintre ele. Este o compoziţie perfect structurată, cu formele ei efilate, marcate de geometrie, dar păstrându-şi intactă calitatea volumetrică, cu dinamica planurilor în jocul de verticale şi oblice, cu limpezimea dată de echilibrul bine gândit dintre plin şi gol, dintre forma compactă, implantată în spaţiu, şi aerul circulând liber printre cele două personaje. O singură lucrare, suficientă însă pentru a convinge încă o dată privitorul de maturitatea creaţiei acestui artist extrem de exigent cu el însuşi. Ei i se alătură trei piese de grafică în cărbune şi pastel. Desene de sculptor, mai ales „Sărutul lui Iuda”, cu formele alungite, cu conturări sub care se ghiceşte parcă fibra lemnul, dar şi cu unduiri ale liniei, cu sinuozităţi, subliniate de fluiditatea pastelui în „Nud”, atestă siguranţa mâinii, capacitatea de transpunere rapidă a ideii în operă.

Elena Andrei, Arhanghelul Uriel

O expoziţie „de sfârşit de vară”, cum a fost prezentată, cu o ţinută artistică remarcabilă. O încercare reuşită de a prezenta pe simeze patru viziuni estetice, patru „oglinzi ale miracolelor” lumii, colorate de personalităţile celor patru expozanţi.