Acest articol este primul dintr-o serie de documente fotografice care vor prezenta momente din biografia artistica a diversi plasticieni romani. Suntem in fata generozitatii unui privilegiat. De aceea prima fotografie de aici nu este a pictorului Corneliu Baba ci a scriitorului despre arta care a avut acces si prezenta de spirit de a apasa pe declansatorul aparatului de fotografiat avand in cadru – pe parcursul anilor 90 – plasticieni de referinta de la noi. Asadar ii multumesc lui Tudor Octavian pentru ca a realizat, a pastrat si acum pentru ca ofera Artindex dreptul de a difuza aceste fotografii. De aceea, dincolo de copyrightul general al materialeor de pe acest website, tin sa precizez ca imaginile de aici nu pot fi reproduse sau folosite in nici un fel fara acordul scris al proprietarului lor de drept. (MC)

Tudor Octavian in 1990

“El (Baba n.r.) stia ca eu inteleg. Nu juca nici un rol cu mine si nici eu cu el. Altfel, pentru ca trebuia sa stapaneasca momentul, juca rolul omului putin abordabil,” povesteste Tudor Octavian despre relatia sa fara indoiala speciala cu pictorul care pana nu demult era legatura directa din arta romaneasca cu “clasicismul”.

Va mai atrag atentia asupra unui alt aspect exceptional. Aceste fotografii nu sunt realizate in atelierul din strada Pangratti al lui Corneliu Baba ci la el acasa, in vila de langa statuia Aviatorilor, unde erau primiti foarte putini si si mai putini aveau permisiunea sa faca fotografii. Aceste cadre sunt poate ultimele realizate lui Baba inainte de a se stinge in 1997.

*** Paleta maestrului ***

“De la Tonitza,” povestea Baba, “am invatat urmatorul lucru: sa nu pleci seara din atelier pana nu-ti speli pensulele. Pentru ca a doua zi sa nu ai scuza de a-ti spune ‘ma pregatesc sa lucrez’ ci sa intri direct in starea de creatie fara pretexte preparatorii.”

*** Alaturi de sotie ***

Aceasta fotografie, din atelierul Baba, a fost realizata ulterior. O folosesc insa ca avanpremiera pentru un viitor articol. Inramat se poate vedea biletul pe care pictorul il lasa in usa cand nu era de gasit. “Sunt alaturi”, semnat Baba.