Nu mi-a placut niciodata intrebarea “ce ati vrut sa spuneti in tabloul acesta”.

Un tablou este un cumul de stari sufletesti, contradictii, intrebari, senzatii.

Este o parte de suflet intr-un moment anume.

Este o traire de o clipa, sau eterna. Este imaginea dinainte sau de dupa…..Este ceva magic.

Un tablou nu poate fi redus la cateva cuvinte. Un tablou pune niste intrebari, nu da raspunsuri. Un tablou ce dezvaluie totul la prima privire este sarac.

El trebuie o viata-ntreaga sa-ti creeze senzatii, sa te fascineze.

Sa-ti bucure nu doar ochii, ci mai ales sufletul.

Asa cum Umberto Eco si-a creat cartile pe mai multe nivele de lectura, tablourile mele sunt create pe mai multe nivele de perceptie si intelegere.

De la filozofie, pana la simpla bucurie de a privi.

O intrebare este de multe ori mai bogata si mai interesanta decat raspunsul insusi.

Tablourile mele nu folosesc simboluri tipice chiar daca acestea reveleaza cel mai adesea unitatea fundamentala a mai multor zone ale realului.

Lumina ca element primordial permite trecerea si circulatia de la un nivel la altul integrand formele si intelesurile fara a le particulariza. Lumina in acest context va defini Viata care tinde spre repaos, spre echilibru si unitate in incercarea de a imita spiritul in avantul sau spre stabilitate.

Simbolurile filozofice cu o aparenta definire, identifica, asimileaza si unifica planuri eterogene si realitati in aparenta ireductibile.

Omul e insusi un simbol si astfel existenta lui este imbogatita si amplificata. El nu va fi indepartat sau instrainat de el insusi, ci dimpotriva, i se va  dezvalui propria existenta si propriul destin.

Sa nu incercam sa distrugem intelegerea simturilor, printr-o intelegere sau explicare fragmentata care n-ar duce decat la o facila dezvaluire a unor trairi pe care le purtam cu totii in noi.

Ruxandra Papa

“O expozitie. O expozitie la una din galeriile bucurestene, pe langa care de multe ori trecem, aruncand eventual o privire, de multe ori nici pe aceea. Munca unui artist de-un an, de doi, sau chiar mai multi.

Suntem grabiti, agitati, alergam, gandim, muncim, iubim, cumparam, ne distram, orele alearga, noi la fel si uitam ca sufletul si ochiul, si mintea au nevoie de un moment in care timpul sa stea in loc, in care sa nu existe decat culoare si lumina. Ca apoi cu o particica din ce-am vazut, in suflet, in ochi si-n minte, sa adaugam culoare si lumina unei zile in care suntem grabiti, agitati, alergam, gandim….

 

Nici un artist nu poate fi liniar, constant pe parcursul vietii sale. Creatia este un vesnic experiment, o cautare, o intrebare, o framantare. A spune ca un artist si-a gasit forma definitiva de exprimare este un mare neadevar, chiar daca multi artisti gandesc periodic in felul acesta.

Daca in expozitiile precedente, compozitia cu personaje atemporale era tema de baza, de data aceasta am adus obiectul ca personaj al unor compozitii, obiectul ridicat la rang de personaj.

Daca pana acum lumina era unul din elementele esentiale ale compozitiilor mele, lumina ca personaj, lumina ce traia in plina lumina, de data aceasta, lumina traieste prin contrastul puternic cu umbra, definind obiecte a caror viata este conturata prin contrast de culoare in lumina, culoare in umbra. Am abordat culori care pana acum nu si-au gasit locul pe paleta mea, experimentand forme care n-au existat pana acum in lucrarile mele.

Am adus umbra puternica in plina lumina, luminand in acelasi timp zone intunecate cu culoare care traieste doar in lumina.

Compozitia ramane in continuare pe simeza, sustinand si potentand in acelasi timp obiectul.

Daca pana acum m-am adresat in mod special sufletului si mintii prin lucrarile mele, indemnand la contemplare, visare sau analiza, prin impactul ulterior vizualizarii, de data aceasta, ochiul este cel care primeste primul impact, decorativul isi gaseste locul pe panza, incercand sa se integreze atat cromatic, dar si compozitional cu lucrarile contemplative.

Obiectul capata valente de element decorativ, fiind interpretat atat ca pozitie in spatiu, cat si ca dimensiune, dar capatand si culori si lumini care-l scot din sfera cotidianului.

In fond, nu obiectul banal este interesant ci imaginea pe care acel obiect o poate capata atunci cand lumina il transforma intr-un obiect pretios, aproape magic. Si din nou ajung la acel personaj omniprezent in lucrarile mele, lumina. Lumina, care straluceste si atunci cand este inconjurata de intuneric, sau poate, mai ales atunci.

Ruxandra Papa

 

 

 

 

Locul nasterii: Bucuresti

Membru U.A.P:

Studii

Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”
Facultatea de Arte Plastice sectia Pictura Monumentala si Restaurare 1981-1985 –trei specializari, pictura monumentala, restaurare, profesor de desen

Curs postuniversitar de specializare in restaurare- pictura de sevalet Ministerul Culturii 1985-1986

Curs postuniversitar de restaurare- specializare pictura de sevalet  Muzeul National de Arta 1985-1988

Curs restaurare si consevare pictura pe lemn J. Paul Getty Museum Malibu California 1995

Diplome premii

Premiul I Expozitia internationala de Arta a Miniaturii Metro Toronto Convention Centrer Canada 1989

Mentiune de onoare Metro Toronto Convention CentrerCanada 1988

Mentiune Expozitia internationala Maison Laffite Franta 1990

Mentiune de onoare “Del Bello” Gallery” Canada 1995

Activitate artistica

1983,1985,1986Expozitie Municipala Muzeul de Arta al Romaniei

1986,1988-Bienala pentru pictura si sculptura Sala Dalles Bucuresti

1987-Expozitia “Portretul” Galeria “Caminul Artei” Bucuresti

1987-Expozitia “Peisajul”
Galeria “Caminul Artei” Bucuresti

1988,1989-Expozitia internationala de Arta a Miniaturii Metro
Toronto Convention Center, Canada

1990-Expozitia internationala de pictura, Maison Laffite, Franta

1992-Expozitia Municipala Teatrul National Bucuresti

1992- Expozitia internationala de Arta a Miniaturii, “Del Bello”
Gallery, Toronto, Canada

1994-Expozitia memoriala ” Nichita Stanescu”, Ploiesti

1994,1995-Expozitia Municipala, Teatrul National Bucuresti

1995-Expozitia de Primavara “Casa Centrala a Armatei”, Bucuresti

1995-Expozitia internationala de Arta a Miniaturii, “Del Bello” Gallery Toronto, Canada

1995-Expozitia “Brabantse Dag” Heeze, Olanda

1995-Expozitie pictura, “World Trade Center”, Bucuresti

1996-Expozitie pictura, sala de expozitii a Ministerului de Interne

1998-Expozitia Municipala, Teatrul National Bucuresti

2009-Expozitia  « Femeia-Ipostaze » Galeria Apollo

Expozitii personale

1988-“G.A.M.B.” Bucuresti

1994-“G.A.M.B.” Bucuresti

1996-“Deutsches Museum” Munchen, Germania
1996-“Gijzenroi Gallery Geldrop Olanda

1997-“Danish Power Consult” Art Club Copenhaga, Danemarca

1997-Galeria “San Vidal”VenetiaItalia

2000-Galeria “CCA”, Bucuresti

2006- Galeria Caminul Artei parter

2006- Galeria Galateca (decembrie)

2006- Galeria “Caminul Artei”

2006-Galeria “Galateca”

2009- Galeria Regala Casino Sinaia

2010- Frontalia Brasov

2012- Galeriile SCIT Art Bucuresti

Lucrari in colectii particulare

Romania, Germania, U.S.A., Danemarca, Japonia, Canada, Italia, Ecuador, Franta,Marea Britanie, Norvegia, Elvetia, Austria, Olanda etc

Pictura Ruxandrei Papa, sub aparenta ei, daca vreti, muzeala, care ne aduce spre o traditie de muzeu european (…) ascunde aceasta libertate a imaginarului, aceasta libertate de a concepe in peisaj implicatii foarte variate. Arhitecturile niciodata nu vor sa castige o mare densitate; ele sunt niste semne, ca niste aparitii spectrale, tabernacule care pot fi greu raportate la cutare traditie (,..)

De Chirico, aceasta referinta obligatorie cand este vorba despre o arta care are curajul fantasticului, si a fantasticului uneori in plina lumina. Eu as semnala la Ruxandra Papa, in prlmul rand, o coincidenta cu vointa programatica a lui De Chirico, din anii de dupa 1925-1930, vointa de a impune o latura material-artizanala a executiei (,..) Aceasta vointa de meserie intr-un sens care sa ne aseze in circuitul unei traditii bine incorporate, mi se pare ca o leaga pe tanara pictorita de acest maestru al fantasticului, la fel ca si trimiterile inspre un enigmatic care asociaza neasteptat figura umana in peisaj (., ,) Verniurile acestea care sunt foarte egal pure, un fel de egalitate a tusei, o precizie uneori a desenului ne duc toate spre acest tip de executie, in care aceasta vrea sa obtina uneori senzatia de saturatie stranie, de atmosfera nelinistitoare, incat mie mi se pare ca este un lucru care o aseaza pe artista intr-o traditie interesanta si ca, in orice caz, e alta decat aceea a vartejului dintre provocatia de sarcasm ce a caracterizat o mare parte din arta secolului XX.  Aceasta liniste care ascunde febrilitatea este una dintre caile a carei amplitudine a fost aratata de surrealism.
DAN HAULICA

Ruxandra Papa picteaza “mistere in plina zi”, cum bine observa Virgil Mocanu intr-o prefata a catalogului. Desprinse din ambianta fireasca si infatisate in parte, ca personaje in spatii cu deschideri in infinit lucrurile vietii noastre de toate zilele au maiestate si mister. Nu e vorba de suprarealism, cum ar putea sa creada unii oameni grabiti sa afle in orice debut si influenta unui moment artistic, ci de o portretistica sub semnul emblematicului. Privirea artistului stie sa impuna un motiv, fie acesta de tot banal, astfel incat o masa simpla acoperita cu postav sa ne infioreze si sa ne oblige a gandi la chestiuni filozofice. Analizand mai de aproape imaginlle concepute de Ruxandra Papa, vom baga de seama ca pictorul nu e interesat de obiecte ci de geometrie, ca obiectele au numai rolul de a traduce in cunoscut si in palpabil un necunoscut ordonat, umanizat prin geometric. Pictorii din toate veacurile au fost tentati sa arhitectureze spatii vaste, atinse de melancolie, de solitudine. Studiind, ca restaurator de pictura veche, tehnici artistice de odinioara, Ruxandra Papa marturiseste in tablourile sale simpatii ce o onoreaza, fiindca e important sa continui sa inveti de la cei ce stiu temeinic un mestesug, aproape compromis de o sumedenie de asa-zisi suprarealisti si fantasti, decat sa te amagesti cu ideea de a-i descoperi singur.
TUDOR OCTAVIAN

Fara sa apartina unei stilistici anume, in sensul fetisizarii unui model sau prototip, ci mai curand unei familii de spirite prin afinitati si propensiuni afective, pictura pe care Ruxandra Papa o redacteaza cu minutie si pasiune, in marginea unui continuu ideatic devenit program, apartine tensiunii supra realiste, intr-un anumi fel chiar directiei-etalon, cea ilustrata de un Magritte sau Dali, de Leonor Fini sau Pierre Roy. Fascinatia obiectului simbolic, extras dintr-o recuzita cu solida ereditate in timp, ca si cultul pentru o sceno- grafie metafizica a drapajelor ce delimiteaza o posibila spatialitate reala de o protectie onirica provin, insa, din gandirea permanentei aventuri a spiritului uman, cu accente de “ingegno” si “meraviglia” de tip manierist. Pictural, fiecare imagine ramane dincolo de sarada, sau enigma continuta prin demers intelectual, o etalare de virtuozitate plastica
si dialog cromatic.
VIRGIL MOCANU

Ruxandra Papa absolventa a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”,… ne infatiseaza un stil artistic matur, original, cizelat cu seriozitate.
Picturile sale, redau lumea interioara a artistei, indemnand privitorul la meditatie, la patrunderea intr-o atmosfera aparent enigmatica. In arcadele constructiilor, in vastele spatii ale naturii, in lumina solara, artista cauta argumentele propriilor sale ganduri , incercand a defini ipostaze ale omului in univers. Autoarea ne convinge ca insasi obiectele reprezentate au un “suflet”, o viata evidenta, Un pahar de cristal “canta”, avand ceva asemanator unui portret uman. Ceva ce impresioneaza este fascinatia culorilor, armonia lor intens elaborata, executi a ireprosabila pe linia realismulul. Pictura Ruxandrei Papa este rodul unei logici stranse, a unei stiinte compozitionale, coerente, constante, in care esentiala este relatia dintre om si obiecte, dintre om si univers. De o delicatete remarcabila. impletind gratia cu seriozitatea mestesugului, expresivitatea plastica cu candoarea, finetea executiei cu profunzimea gandirii, pictura Ruxandrei Papa ne ofera perspective promitatoare.
MIRCEA DEAC

 

‘An de an, Ruxandra Papa si-a insusit si adancit elementele maiestriei artistice, continuand sa se afirme prin consecventa si coerenta unui demers ideatic si artistic. Un demers in contextul caruia se imbina fecund fantezia si inspiratia din realitatea cea mai concreta. Caci artista cultiva cu deosebit interes, atat compozitia de pretioasa densitate a ideilor cat si portretul. Sunt doua lanturi. esentiale pana acum, ale creatiei Ruxandrei Papa, de fapt deopotriva pretexte ale unei subtile orchestratii cromatice, teritorii ale armoniilor de culoare capabile sa dezvaluie calitatile unui talent viguros care-si adapteaza propriei sensibilitati, fara ostentatie dar cu personalitate, modalitatea stilistica. O modalitate de expresie ce apartine, in primul caz – cel al compozitiilor – teritoriului vast al picturii suprarealiste.
Suprarealismul Ruxandrei Papa nu este insa “fiul fanteziei si al umbrei”, asa cum il definea in 1924 Aragon, ci, dimpotriva, el este un teritoriu al calmei reflexivitati. O zona in care neprevazutul asocierii unor obiecte plasate in spatii insolite, ambianta stranie pe care o degaja nu se reduc strict la realitatea unui vocabular exotic ci cauta so cuprinda in spatiul restrans al panzei o pretioasa incarcatura de idei. Spatiile vaste, spectaculoase deschideri spre suprafata lucie a marii, coloane albe arcuite spre albastrul fluid al cerului, intregul repertoriu tematic al acestor lucrarl indica o propensiune, pe care am numi-o romantica, spre un circuit larg de valori culturale si umane.
Articulata dupa legile unei evocatoare, pline de sensuri, fantezii, naratiunea artistei marturiseste totodata grija pentru finisarea fiecarei lucrari dusa pana la o  admirabila perfectiune tehnica a limbajului.
Marina Preutu

 

Pentru un comentator grabit formula cea mai la indemana la care el este tentat sa arondeze pictura Ruxandrei Papa este suprarealismul.

Si, desigur, departe de a refuza contactul fertil cu prestigioasele realizari din arta moderna, tanara artista a manifestat o incontestabila predilectie pentru curentul respectiv . Ceea ce mi se pare insa demn de remarcat este ca pictura ei nu este reductibila la inrudirea cu acest curent. Poate ca, folosind sintagma realism magic, ne apropiem mai mult de esenta picturii la care ne referim. Oricum, cert este ca, asa cum isi concepe opera, Ruxandra Papa face dovada unei mature seriozitati in virtutea careia reuseste sa patrunda in profunzimea lucrurilor. Dorind sa exprime intr-un mod adecvat cat mai mult din ceea ce gandeste si simte, ea ajunge in chip implicit sa se singularizeze si sa imprime astfel un timbru foarte personal operei. .
Mai intai originalitatea ei consta in abordarea unor continuturi care n-au tangenta cu cotidianul. Apartinand categoriei de spirite care, dupa expresia lui Camil Petrescu, “contempla idei”, artista nu face loc pe panza concretului diurn, ambientului.

Arta de idei si de traire intensa, arta laborioasa presupunand daruire si efort intelectual pictura Ruxandrei Papa intruneste si pretioase virtuti tehnice care dovedesc talent si maestrie. Si mai dovedesc ceva, si anume o cultura plastica solida, artista intretinand un contact foarte strans si de lunga durata cu pictura renascentista, in special cu cea flamando-olandeza a carei lectie si-a insusit-o in mod organic. Oricum, virtuozitatea cu care reda lumina, intelegerea secretelor legate de stapanirea culorilor carora stie cand sa le puna surdina si cand sa le exalte, factura catifelata asemanatoare sfumatto-ului, leonardesc al suprafetelor pictate, totul ne determina sa fim de acord cu Dan Haulica atunci cand vede – cum o facea cu sase ani in urma – in lucrarile Ruxandrei Papa ,,o pictura de muzeu”, adica o arta apta sa aspire la dainuire, la cucerirea acelei dimensiuni esentiale care este timpul. ‘
VASILE FLOREA

Ruxandra Papa se inscrie intr-o traditie a investirii obiectului reprezentat cu o intensa capacitate de semnificare. Aceasta traditie a generat in pictura europeana fenomene ce urmaresc mereu conflictele de idei, mutarea de perspectiva asupra lumii, ca rezultat al unui proiect ideal, ca reflex al unei realitati superioare, perfecte, sacre, ca o creatie a carei autoritate decurge din autoritatea Creatorului, sau este subminata de caracterul secund, al acestui demiurg, creator stangaci si neinformat, si pe de alta parte, ca o realitate autonoma, ale carei semnificatii se consuma in cadrul sau limitat, chiar cand aceasta limitare este infinitul material. Un traseu cultural al confruntarii dintre strategiile misterului, generand diverse metode de ocultare a sensului profund sub sensuri aparente, transparente doar pentru initiat, si strategiile explicitarii, care impune sensul prin indicatii directe ale semnelor sau prin expunerea sa in afara oricarei precautii. Expunere democratica indiscreta care banalizeaza semnificatia, ce-si regaseste fascinatia doar in invocarea ironica, distructiva a parodiei.

Recunoastem o manevra a asamblarii, care implica sacrul fara a apela la semnele emblematice care-l impun, manevrele care dau atata farmec naturilor moarte flamande ale secolului al saptesprezecilea, sau picturii spaniole ale unui realism meafizic cum sunt cele ale lui Zurbaran, sau celebrului “cosulet de fructe” al lui Caravaggio.    Acest fond referential este indicat prin procedee diverse, in pictura Ruxandrei Papa. Suprarealismul este indicat doar ca referinta prin similitudini stilistice, dar el se desparte prin nivelul semantic pus in act de privilegierile evident diferite ale situatiilor, de decontextualizarile si recontextualizarile acestor realitati izolate. Arta flamanda este invocata prin citarea directa practicata si de suprarealisti, de altfel, a unor elemente – carelajul pardoselii, bogatia drapajelor, arcaturile, care trimit, de altfel si la deschiderile spatiale, la acele transparente riguroase, aproape conceptuale, ale picturii italiene, atat de diferite de fluiditatile spatiilor infinite nordice.

Un alt nivel al functionarii obiectelor semn ce apar in pictura sa este cel al unei ambiguitati a investirii simbolice, relaxarea lantului semnificarii, lantului de medieri referentiale intre obiectul semn, figura semn, spatiul semn, etc. si sensul care ramane ascuns in spatele tuturor acestor referinte indicate. Putem apropia pictura sa care “joaca” atat de franc jocul intre explicitul formal si mistericul semnificatiei, de pictura metafizica, de realismul fantastic, de fantasticul lui De Chirico, la care trimite textul din 1986 al criticului Dan Haulica. La fel ca alte gesturi ale artei postmoderne, demersul Ruxandrei Papa aseaza imaginea artistica in seria obiectelor culturale care tind sa condenseze cat mai mult continut cultural, aderent pe un nucleu semantic pe care il aduc, protejandu-l tocmai prin jocul suprapunerilor lor de la manifestare in forma explicita a unei picturi expozitive.

Alexandra Titu