Chendea Emil
Emil Chendea
S-a născut la 18 Iulie 1937 în comuna Mirșid județul Sălaj
A urmat Școala Medie de Arte Plastice din Cluj 1951-1955
Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, București 1961-1967
Lucrează la Televiziunea Română 1967-1968,
Cartimex 1968-1970,
Centrala Cărții 19710-1974,
Arta Grafică 1974-1975 și
Publiturism 1975-1980
Colaborează ca grafician de carte cu aproape toate editurile din țară fiind distins cu mai multe premii în România și străinătate pentru volume ca ”Lirica Japoneză”,
”Miorița”, ”Haiku”, ”Meșterul Manole”, etc
Pleacă într-o călătorie turistică în Canada în 1980 și se stabilește în SUA.
Lucrează ca grafician la Editura Macmillan din New York 1981-1995
Se mută în Florida unde începe să picteze având mai multe expozțiții personale și fiind distins cu premii la diverse manifestări artistice . Din 2011 se stabilește la Sacramento, unde continuă să lucreze ca pictor, activ în viața artistică a statului California. Expoziție personală la galeria Arexpert din Cluj-Napoca în 2012
Are un volum de memorii ”Între două lumi” sub tipar le editura Eikon. Apariție octombrie 2014„CARTEA MEŞTERULUI MANOLE”
O carte frumoasă ca o mânăstire. Zidită, iar nu scrisă. Paginile de titluri sunt oglinzile izvorului din cădere şi lacrimă, în care tremură pereţii împodobiţi ai bisericii de pe Argeş. Paginile scrise în chenare felurite sunt pisanii ori lespezi de mormânt. Gravuri cu linii de icoană povestesc de la o versiune la alta viaţa şi moartea iscusitului meşter, joaca de-a îngroparea soţiei în zid, după jurământ.
Coperta se închide spre inima cărţii şi cuprinde, ca o uşe cioplită, prefaţa emoţionată, de o aleasă expresie şi concentrare a ceea ce se spune despre credinţă şi legendă, măreţie şi jertfă, trufie şi pedeapsă, din povestea oamenilor de demult. O carte care închide în foile ei multă iubire, făcută tot de nouă meşteri mari, şi cu unul zece care-i şi în trece. Este acela care a desenat literă lângă literă alcătuind o lucrare cum alta să nu se mai afle. O carte care se deschide ca o vale şi se arată cât o ţară.
Sentimentul că un fapt de cultură se întâlneşte cu ţara şi cu sufletul ei este fără de preţ. Mioriţei i s-a închinat la fel, cu patru ani în urmă, un loc de pomenire, într-o tipăritură de excepţie.
Şi acum, această poveste a Meşterului Manole, ca să ducă în lume cântarea ştiută de noi, a capodoperei dintre toate baladele asemănătoare ale popoarelor din zarea aceluiaiş mit.
Să se vadă încă o dată, scrisă frumos, cum s-a arătat oarecând în fala şi în plânsul oamenilor, aici, sub marginile noastre de păduri şi în miezul luminii ce ne învăluie, „… simpla Baladă românească, aflată ca şi Mioriţa în pragul de crepuscul şi taină al străvechilor adevăruri”.
Ion Horea DINTR-UN CATALOG DE EXPOZIŢIE
„Universul lui Emil Chendea pare a fi cel al fluturelui palpitând – petală policromă pe vibrarea de culoare a aripilor imobile ale unei lepidoptere florale.
Grafica lui are zigzagul acelui sbor (dezordonat în aparenţa imediată, înscriindu-se de fapt, pe un subtil itinerar dramatic al demonstraţiei că în negru, în alb, în gri trăieşte latent în substanţă, exuberanţa policromiei), zigzagul acelui zbor de la corolă până la corolă, printre lujeri, şi printre miresme, spre a lega într-o reţea – hartă strategică a visului liniilor -popasuri de referinţă culturală în timp, etape şi repere de civilizaţie în spaţiu…
Dedat cărţii şi veşmintelor ei de gală cu impenitenta pasiune a unui amator de rarităţi, Chendea reuşeşte performanţa de a restitui publicului marea bucurie a cărţii frumoase, elegante şi scumpe, cândva privilegiu al câtorva, azi dar oferit tuturor, înscriind in terminologia bibliologică o nouă realitate artistică: „bibliofilia pentru toţi”. Caligraf cu abnegaţie de copist anonim multiplicând manuscrise pentru performanţa istoriei, dar şi cu iscusinţa plină de umilitate a unui artist născocind semne inedite, înlănţuiri de litere pe care numai ochiul lui atent la drumul gâzei şi la căile clorofilei a ştiut să le discearnă în nervura frunzei şi-n elitra libelulei. Chendea s-a-ncumetat să „scrie” oralitatea baladei, să adune-n geometria plană a hârtiei dimensiuni spaţiale ale cântecului popular.
Bard anonim al desenului precum rapsodul necunoscut – poet al vorbei, pagina lui realizează un echivalent de miracol: răspunde melodic, azi, ochiului, precum, în timpii arhaici, strălucea urechii policromia incantaţiei. La Chendea, hârtia cântă ca un fluier mioritic.
Romulus Vulpescu