Femeia ca obiect de consum: vernisaj Andreea Cioran la Aiurart
Marţi, 26 iunie, de la ora 19:00, la Aiurart, Andreea Cioran deschide prima sa expoziţie personală de fotografie sub titlul “Femeia ca obiect de consum”. Expoziţia cuprinde un grupaj de zece lucrări alcătuite din fotografii dispuse pe simeze într-un joc al combinaţiilor şi al referinţelor estetice la artişti care au redat sexul frumos în lucrări iconice: Renoir, Modigliani sau Kupka.
Expoziţia poate fi vizitată zilnic, în intervalul 15:00-19 :00, până pe 10 iulie (accesul este liber).
“Odată cu câştigarea diverselor libertăţi, sexul feminin a primit noi îngrădiri de ordin estetic, care îi impun să arate într-un mod departe de anatomia reală a majorităţii femeilor. Deşi ea este liberă în capitalism, femeia devine sclava unui ideal de frumuseţe pe care cu greu îl poate atinge. În acelaşi timp ea se subjugă de bună-voie diverselor intervenţii asupra propriului trup, care ar putea-o ajuta să îndeplinească noul canon de frumuseţe, chiar şi cu riscul sănătăţii sau al vieţii. Ea nu ţine cont de faptul că imaginea sex-simbolului anonim care vinde orice este una mai degrabă virtuală, retuşată digital, nu doar cu ajutorul machiajului şi a altor artificii, care, ca produs final nu mai seamănă cu fizicul feminin original de la care s-a pornit în crearea respectivei fiinţe cu aspect idealizat. „Sunt o iluzie optică”, declara super modelul Clotilde. „Nici eu nu-i semăn lui Cindy Crawford când mă trezesc dimineaţa”, declara în urmă cu câţiva ani celebrul top model.
Problema nu este una exclusiv contemporană, ci are o vârstă înaintată, ceea ce se poate observa de-a lungul istoriei artei. Pe parcursul timpului s-a modificat pe alocuri în funcţie de contextul social, însă esenţa sa a rămas aceeaşi: femeia este împinsă din copilărie – din diferite motive, în funcţie de epocă – să aibă cât mai multă grijă de aspectul său exterior, scopul principal fiind întotdeauna acela de a fi pe placul bărbaţilor, cărora ea trebuie să le fie subordonată. Prin prisma aceasta ea învaţă în mod inconştient să se depersonalizeze pe sine şi să se trateze ca pe un obiect estetic, cu diferite funcţii, în principal funcţia decorativă şi cea de consum. Majoritatea dintre noi, femeile, suntem păcălite să cădem în plasa dezumanizării şi reducerii noastre la nişte părţi anatomice. Fiecare dintre noi doreşte – şi poate, aplicând toate trucurile disponibile – să arate precum idealul frumuseţii feminine, cu corpul pe care îl considerăm perfect în epoca în care trăim. Însă imaginea aceasta este una falsă şi nu poate fi susţinută de o fiinţă reală. Sigur că fiinţa reală stă la baza imaginii respective, dar ea este îngropată sub tot felul de manipulări, ascunzând omul, cu defectele şi calităţile sale, şi scoţând în faţă un mit al frumuseţii feminine, o creatură perfectă care nu poate exista în mod real. Această transformare duce, până la urmă, la elemente foarte asemănătoare ale unor trupuri diferite, care astfel se „curăţă” de orice urmă de individualitate şi se pot confunda unele cu altele; ele pot fi reasamblate în orice mod, recompunând întotdeauna un ideal de perfecţiune.”
Andreea Cioran