Pictura ca scenă a lumii (de Victoria Anghelescu)

Florin Menzopol -Pictura ca scenă a lumii
Articol de Victoria Anghelescu

Sursa: Cotidianul

Pictura ca scenă a lumii

Viziune – pescărie

Căminul Artei (parter) propune o expoziţie de două ori interesantă. O dată pentru că este vorba despre un artist buzoian, chiar dacă bine cunoscut amatorilor de artă bucureşteni. Apoi, pentru că lumea pusă în pagină de Florin Menzopol, fie în grafică, fie în pictură, are capacitatea de a-şi păstra esenţa, indiferent de căutările plastice ale autorului ei.

Artist matur, atât ca vârstă, cât şi ca operă, Florin Menzopol a avut o evoluţie organică, universul lui, fie că se compune în jurul peisajului, al portretului, al subiectului mitologic, arheologic sau de descendenţă bizantină, poartă pecetea reflexivităţii, a nevoii de analiză psihologică, introspectivă sau îndreptată asupra lumii înconjurătoare. O reflexivitate dublată salutar de ironie uneori, de sarcasm voluntar sau nu, alteori, de o energie debordată întotdeauna.

Din punct de vedere plastic, artistul cochetează cu tehnici şi viziuni diverse. Excelent desenator în lucrările de grafică, reducând forma la esenţa ei lineară, ca în desenul „Ţăran cu pasăre” sau în acuarela „Două personaje”, artistul nu se sfieşte să confere jocului grafic libertate aproape nonfigurativă, în „Cavaler medieval”, de exemplu, sau să renunţe la principala modalitate de expresie grafică, succesiunea de planuri colorate înlocuind, cu aceeaşi rigoare, linia. Obţine astfel un spaţiu generic, numit fie „Spaţiu – natură statică”, fie, dacă ne referim la pictură, „Grădină” sau „Şantier părăsit”.

Imagine din expoziţie

Referirea la elementul de realitate recognoscibilă variază de la imaginea simbol, o fereastră, un triunghi în cazul şantierului, epura unei flori de păpădie în „Grădină”, învestite cu funcţia de simbol. Alteori creează imagini aproape planimetrice, ca în „Lacul”, sau geometrii aluzive, ca în „Loc (IV)”, în care un vas cu suprafaţa parcelată, fiecare cadru purtând un semn căruia imaginaţia privitorului îi poate da, dacă simte neapărat nevoia, un sens, este plasat într-o dublă spaţialitate: interioară, construită din cadrele picturilor abia descifrate, şi exterioară, deschisă către albastrul cerului, sau al apei, în orice caz al lumii largi.

De fapt, Florin Menzopol nu renunţă niciodată la figurativ. Îl descompune însă şi îl recompune după legi proprii, lăsând o linie, un zigzag care ritmează şi cromatic, şi în plan, compoziţia, o minusculă siluetă umană amintind de culturile neolitice sau o cheie în mijlocul suprafeţelor de roşuri minunat valorate care deschide sau închide porţile imaginaţiei.

Fereastră cu aripă albastră

Chiar în opere ce plasează în prim-plan obiecte monumentalizate prin locul central în compoziţie şi prin impactul cromatic, cum ar fi un scaun roşu şi o felie de pepene în „Amintirea”, ele nu fac altceva decât să polarizeze celelalte elemente ale picturii, aparent de al doilea plan, să facă să vibreze griurile, ocrurile, brunurile, în straturi ale unei memorii afective, dar şi ancestrale.

Artistul se analizează, se autoportretizează, într-un colţ al picturii („Fereastră cu aripă albastră”), situându-se în postura de depozitar al universului, al permanenţei care permite aripii să străbată din sicriul situat în partea de jos a lucrării până dincolo de fereastra casei, a timpului, a lumii. O sacralitate implicită, dar filtrată prin vârsta actuală a creaţiei. Artistul nu se sfieşte să picteze un „Înger adolescent” faţă în faţă cu o umanitate uniformizată, un „Concert baroc” în care magnificenţa presupusă de titlu este relativizată printr-o ironie de tip expresionist, atât în figuri, cât şi în gama cromatică, sau să aştearnă pe pânză un „Satiricon” personal a cărui galerie de personaje şarjate se profilează grotesc pe fundalul cvasi politizat prin sigla PCR sau sugerând în spatele unei figuri de pasăre de pradă visuri de ascensiune.

Colecţionarul

Dar compoziţia care sintetizează poate cel mai convingător universul spiritual şi pictural al lui Florin Menzopol este „Abisal (IX) Elemente”. Înşiruite ca în dulapul unui colecţionar, de altfel tema „Colecţionarului” revine şi în această expoziţie, sau ca într-un vechi cabinet de curiozităţi, păsări, animale mitologice sau reale, fragmente de arhitecturi, plante, vase cu forme sugerând anumite civilizaţii, oul, o figurină steatopigă a cărei realizare te poartă însă cu gândul către avangardele secolului al XX-lea încadrează registrul central dominat de triunghi şi de ochi. O poveste a lumii, pusă sub semnul metafizicului şi povestită cu simpitatea culturilor „primitive”.

Pictura lui Florin Menzopol este, de fapt, o imensă scenă – de altfel, nu o dată planurile colorate par să sugereze cortina -, în care artistul creează o luxuriantă scenografie pentru povestea lumii.

O poveste întotdeauna marcată de nelinişte, de anxietate, transpuse plastic prin linia sintetică, prin gama cromatică sobră, cu o forţă demnă de un gestualist, în care roşurile sau galbenurile „strigă” expresionist, prin succesiunea alertă de planuri secvenţiale, prin asimetrii ale compoziţiei.

Abisal (IX) Elemente

Cu mulţi ani în urmă, când Florin Menzopol era încă la începutul carirei, criticul Dan Grigorescu scria: „Florin Menzopol este un temperament reflexiv care urmăreşte consecvent să rezolve temeiurile raţionale ale alcătuirii lumii, el analizează formele colorate ce i se înfăţişează privirii şi descoperă liniile de forţă de-a lungul cărora se organizează structurile materiale: pictorul respinge tentaţia de a-şi analiza până la ultimele consecinţe ale pulverizării câmpul optic, arhitectura spaţiului se păstrează la nivelul la care formele sunt pe deplin recognoscibile. (…) Efectul e acela al unui monumentalist: printre altele, un Portal maiestuos, de o gravitate visătoare, face dovada acestor însuşiri ale lui Florin Menzopol, un monumentalism ce atestă, după cum ni pare, o vocaţie matură”.

Intuiţiile criticului s-au verificat. Li s-au adăugat în timp misterul, dinamica tensionată a compoziţiilor, capacitatea de a comunica fără grandilocvenţă o meditaţie profundă asupra lumii.