Primul fotograf al Romaniei a existat pe vremea cand nu exista inca Romania. Si nici nu a fost roman. Carol Popp de Szathmari, cu rangul de nemes in nomenclatorul nobiliar al Imperiului Austro Ungar, trece Carpatii spre sud pentru a aduce aici un aparat nemaivazut: dagherotipul. Szathmari este unul dintre primii 10 fotografi din lume, medaliat si pretuit de imparati, domnitori si regi pentru miraculosul aparat care ii imortaliza. Tot el este cel care il face pe domnitorul Alexandru Cuza sa decreteze ca fotografia este arta, printr-un document semnat in decembrie 1964.

Este primul fotoreporter de razboi al lumii, participand in conflictul din Crimeea din deceniul 6 al secolului al 19-lea. Este cel care a strabatut regatul in lung si-n lat pentru a desena si fotografia tara pe care tanarul principe Carol fusese invitat sa o conduca. Faceti un exercitiu de imaginatie si expandati aparatul foto de azi, adesea inglobat in telefomul mobil din buzunar, la o cutie voluminoasa si cantarind aproape 20 de kilograme ca sa va dati seama de efortul facut de pionierii fotografiei. Pentru aceste documente vizuale, datorita carora avem o reprezentare “fidela” a Tarii Romanesti de acum 150 de ani, avem a multumi acestui oaspete permanent care a muncit in atelierul-locuinta de pe Calea Victoriei, pe care el cu siguranta a prins-o sub denumirea de Podul Mogosoaiei.

Pictorul Nicolae Grigorescu

Albumul fotografic “Rasbelul de Independenta”