Text: Wikipedia, Corneliu Ostahie
Foto: Artindex/Mihai Constantin

Horea Cucerzan ( n. 7 iulie 1938, Blaj, județul Alba) este un pictor român.

Horea Cucerzan – Fratele care vede

“De unde vin sunt vazator”. Acest  vers face parte din poezia “M-as pedepsi”, aparuta în placheta “Larma puterilor” (Editura Cugetarea Tigero, Craiova, 2000). Autor: Horea Cucerzan. Mai precis, pictorul, sculptorul si  graficianul Horea Cucerzan.  Avea 62 de ani când si-a publicat aceasta prima carte  si se poate spune ca i-a luat  prin surprindere pe multi dintre colegii sai de breasla, chiar  si pe cei ce stiau  ca el cocheta din când în când cu Euterpe.Adevarata surpriza pe care a produs-o  artistul la vremea respectiva n-a constat însa în faptul ca s-a gândit sa debuteze în volum  la vârsta la care  poetii se pensioneaza, metaforic vorbind, ci în aceea ca lirica sa  nu avea  nici pe departe aerul  albumelor romantioase tinute la secret decenii de-a rândul si completate sporadic cu impresii sfioase sau cu exercitii stilistice decorative, izvorâte din trena pierduta a elanurilor adolescentine, cum probabil se asteptau cei ce-i priveau gestul ca pe o  satisfacere tardiva a unui capriciu îndelung reprimat. Dimpotriva, poemele sale  se impuneau de la prima lectura prin forta viziunii, siguranta exprimarii si  modernitatea scriiturii.

Dar nu despre poezia lui Horea Cucerzan as vrea sa scriu în cele ce urmeaza. Am adus vorba  despre ea deoarece  versul “De unde vin sunt vazator” mi-a oferit  un mod cât se poate  de nimerit de a începe aceste rânduri, fiind o excelenta autodefinire, un autoportret în cuvinte – sintetic si expresiv – care m-a  scutit de efortul conceperii unei alte introduceri.  Pe de alta parte, acelasi vers  mi-a amintit de o scriere celebra a lui Paul Eluard, “Fratii care vad” – o culegere  de texte despre artisti plastici,  pe care poetul francez le-a adunat cu grija si le-a reunit sub un titlu  insolit si penetrant. Un titlu prin care el stabilea diferenta specifica dintre pictori, în primul rând, si celelalte categorii de creatori si interpreti, fie ca era vorba de scriitori, muzicieni, actori, dansatori etc., într-o maniera care nu mai avea nevoie de niciun comentariu, dat fiind  locul pe care vazul îl ocupa în ierarhia simturilor cu care a fost înzestrata  fiinta umana.

Altfel spus, Eluard insinua ca lumea nu poate fi  perceputa si, cu atât mai putin, descrisa în  profunzime  de catre orice muritor de rând, posesor a doi ochi, si nici macar de catre artistii sunetelor, cuvintelor sau  miscarilor, ci numai de unii alesi  dintre cei ai culorii, liniei, punctului si perspectivei. O exagerare  –  vor spune unii; o metafora amabila –  vor zice altii.  În ce ma priveste, de-a lungul timpului am avut câteva fericite ocazii sa-i dau dreptate autorului “Vietii imediate”. Ultima oara, dupa cum probabil v-ati dat deja seama, dupa recenta mea întâlnire cu Horea Cucerzan.

 O biografie densa

Asadar, Horea Cucerzan este, potrivit propriei sale marturisiri, un “vazator” care vine de “undeva”. De unde anume e greu de aflat deocamdata, dar  într-o oarecare masura ne-o poate spune biografia sa. Artistul s-a nascut la 7 iunie 1938, în Blaj. A absolvit Academia de Arte Frumoase “Ioan Andreescu” din Cluj, sectia pictura, în 1963. De la debutul sau pe simeze, eveniment care s-a produs tot în anul 1963, a deschis nu mai putin de 14 expozitii personale în tara si 21 în strainatate (Italia, Franta, Austria, Germania).

Cât priveste participarile la expozitii de grup,  a pierdut de mult sirul lor! A creat de-a lungul carierei  peste 1 500 de lucrari, numar în care nu sunt incluse crochiurile,  epurele sau  alte opere plastice nefinalizate. Si-a exersat vocatia si abilitatile tehnice atât în pictura de sevalet, de dimensiuni relativ modeste, cât si în lucrari de arta monumentala, cum ar fi de pilda restaurarea picturii murale de la Palatul Lippomano din Padova, o opera arhitectonica de mare valoare istorica datând din anii 1400-1500, sau pictura cu aspect de fresca de pe cele doua arcade ale Salii Unirii din Alba Iulia, în fapt o suita de 28 de portrete pe pânza ale unor mari domnitori si carturari români. În tinerete a fost suprarealist si s-a cautat îndelung pe sine însusi; acum aduce de departe cu neoexpresionistii, practica sporadic sculptura, a publicat cândva caricaturi, scrie eseuri si teatru scurt, a înfiintat o tabara de cretie la Blaj, unde aduce an de an artisti din tara si din strainatate, si intentioneaza sa puna bazele unui  muzeu de arta în orasul sau natal. Pare suficient, chiar si pentru cariera unui artist dinamic, polivalent si adesea surprinzator.  Si totusi, nu este destul pentru a întelege de unde anume vine “vazatorul” Horea Cucerzan.

 Cum se seamana lumina

Indicii suplimentare vom gasi poate  analizând substanta intima a creatiei sale si  modul în care  îsi structureaza discursul plastic atât de special, care l-a propulsat printre numele  cu adevarat semnificative  ale ultimului sfert de secol de pictura româneasca.

La prima vedere, cele mai multe lucrari semnate de el pot fi încadrate în stilul figurativ, ochiul retinând într-o fractiune de secunda structuri vizuale ce par recognoscibile, familiare chiar – siluete si  chipuri umane, flori, case, cai, obiecte domestice etc.  Este însa o impresie înselatoare, deoarece, cu cât sunt privite mai atent si mai insistent, cu atât imaginile de pe pânzele artistului devin mai dificil de interpretat. Practic, se petrece un fenomen ciudat: în loc ca analiza detaliata sa ajute la coagularea  si ulterior la devoalarea structurii compozitiilor,  se ajunge exact la efectul invers, adica la destramarea semnificatiilor certe, deduse din perceptiile initiale, si la plonjarea intempestiva într-o zona de polivalenta si chiar de incertitudine semantica. Asta deoarece pictura lui Horea Cucerzan evolueaza la limita dintre figurativ si abstract, iar continutul ei adesea  alegoric face posibila trecerea aproape insesizabila de la enunturile asertorice la cele fabulatorii, altfel spus de la banalitatea realului nemijlocit la   surprinzatoarea morfologie a fantasticului elaborat.

Componenta cromatica joaca si ea un rol cât se poate de important în  strategia exploatarii eficiente a  acestui clivaj permanent prin care lumea imaginata de artist se desface în secvente si întelesuri  succesive, unele parând ca vin din alte dimensiuni spatio-temporale. Gamele calde, sustinute de griuri argintii, produc un efect de iluminare interioara a suprafetelor pictate, efect al carui mecanism este greu de descifrat chiar si  de catre Horea Cucerzan însusi. El spune ca nu detine o formula clara a acestei tehnici, care i-a individualizat într-o anumita masura pictura: “E ca si cum as lua lumina în pumn si as semana-o pe pânza. Nu stiu exact cum se întâmpla. Mai mult, de fiecare data procedeul pare a fi altul. Cred ca o posibila explicatie ar putea viza  modul în care sensibilitatea mea se obiectiveaza în fiecare proces particular de creatie, sprijinita  de talent si echilibrata de inteligenta. Spun asta deoarece, dupa parerea mea,  un artist autentic  are nevoie de trei lucruri esentiale pentru a întelege propria sa menire si pentru a crea opere de valoare:  inteligenta, talent si sensibilitate. Exista artisti inteligenti si talentati, dar lipsiti de sensibilitate,  dupa cum exista artisti inteligenti si sensibili, dar fara talent sau artisti talentati si sensibili, dar pe care inteligenta nu-i da afara din casa. În oricare din aceste situatii,  arta are de suferit. Când lucrurile merg însa bine, înseamna ca triada calitatilor enumerate mai sus se regaseste intacta si functionala în una si aceeasi persoana. Poate ca acest lucru se întâmpla si în ceea ce ma priveste…”

Nu poate, ci sigur! –  as spune, având în vedere faptul ca opera plastica a lui Horea Cucerzan, în special cea picturala, nu este nici atât de spontana încât sa fie în întregime rodul purei si neprihanitei inspiratii, nici atât de sofisticata încât sa provina exclusiv din retortele inteligentei speculative si, în fine, nici atât de lirica încât  sa poti da vina pentru aparenta sa fragilitate  diafana doar pe o inima excesiv de duioasa.

În tot ceea ce face, artistul premediteaza, construieste cu temeinicie, ezita metodic între certitudini si îndoieli imponderabile, dozeaza alchimic sentimente si stari de spirit apelând la un limbaj plastic complex, polimorf  si plin de dinamism intern. Nu o data vom întâlni în lucrari de pictura inserturi specifice tehnicii colajului – decoratiuni textile, de pilda; nu sunt  rare nici situatiile în care anumite suporturi (de regula, carton tip p.f.l.) ramân partial neacoperite de culoare, compozitia propriu-zisa fiind separata de aceste zone printr-un “glet” de un alb stralucitor, iar scopul urmarit constând în  obtinerea unor efecte de fresca în lucrari de sevalet. Sunt experimente si inovatii tehnice  care, alaturi de aspectele conceptuale atât de pregnante   ale  creatiei sale, atesta  mobilitatea spirituala cu totul  remarcabila  a artistului septuagenar si   refuzul  acestuia de a se lasa sedus de comoditatea oricarei forme de rutina.

De fapt, daca stau bine sa ma gândesc, lui Horea Cucerzan nici nu putea sa-i fie harazita o  soarta mai linistita. Conditia lui de  “vazator” îl obliga sa vegheze fara odihna pentru ca noi ceilalti, “nevazatorii”, sa nu ratacim calea frumosului prin lumea din care el vine si pe care cu generozitate  vrea sa ne-o arate si noua.

(Intercity Magazin, nr. 33/2008)

Sudii

Absolvent al Academiei de Arte Frumoase “Ion Andreescu”, din Cluj, secția pictură, promoția 1963.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala București.
Din anul 1973 participă la toate expozițiile de artă ( municipale, anuale, bienale, republicane ) organizate în România.

Expozitii personale în țară

1963 – Casa de Cultură, Blaj;
1974 – Casa Corpului Didactic, București;
1979 – Teatrul de Comedie, București;
1982 – Galeria “Caminul Artei”, București;
1982 – Hotel Internațional, Mamaia;
1985 – Galeria de Arta a Municipilui București;
1988 – Galeria “Simeza”, București;
1990 – Muzeul de Istorie, Blaj;
1991 – Galeria “Simeza”, București;
1992 – Complexul Expozitional, Cluj Napoca;
1996 – Galeria “Orizont”, București;
2000 – Muzeul Enescu, București;
2001 – Cercul Militar Național, București;
2002 – Galeria “Apollo”, București;
2002 – Galeria “Frezia”, DEJ;
2003 – Cercul Militar Național, București;
2006 – Galeria “Galateca”, București;
2006 – Galeria “Senso”,București ;
2007 – Galeria “Galateca”, București.

Expoziții personale în străinatate

1983, 1988, 1993, 1998 – Accademia di Romania, Roma, Italia;
1983 – “Il Palazzo Kursall”, Abano Terme, Italia;
1983 – “Bottega d’Arte St. Ambroeus”, Milano, Italia;
1986 – Galeria “Civica Cavour”, Padova, Italia;
1986 – Galeria Intrenationala de arta romaneasca, Viena, Austria;
1987 – Galeria “Arc”, Frankfurt, Germania;
1988 – Galeria “Comunale”, Manfredonia, Italia;
1989 – Palazzo del Retorato, Universitatea de Studii Basilicata, Potenza, Italia;
1998 – Institutul de Cultură “Nicole Grigorescu”, Veneția, Italia;
1999 – Palazzo “Bruschi”, Tarquinia, Italia;
1999 – “Le pagine dell’arte”, Roma, Italia;
1999 – “Cafe Storico Notegen”, Roma, Italia;
1999 – “Bar degli Artisti”, Civitavecchia, Italia;
2001 – “Galleria d’Arte Borromeo”, Padova, Italia;
2003 – Centrul Cultural, Paris, Franța;
2003 – “Cadre & Compagne”, Lagny-sur-Marne, Franța;
2004 – Centrul Cultural, Viena, Austria;
2007 – Louvres, Franța.

Expoziții de grup

1975 – Galeria de Artă a Municipiului București, Anul Internațional al femeii;
1983, 1984 – Expoziția de artă românească, UNESCO, București;
1991 – Galeria de artă “Atitudini, repere, modalități”, Cluj;
1991 – Expoziția “22 Decembrie”, Pitești;
1992 – Arta contemporană, Brugge, Belgia;
1992 – Galeria “Galla”, București;
1993 – Arta contemporană, Volvo, Suedia;
1998 – Arta contemporană italo-română, Accademia di Romania, Roma, Italia;
2000 – Galeria d’Arte “Capocroce”, Montecellio, Italia;
2000 – Banca din Milano, Arta contemporană italo-română, Italia;
2001 – Accademia di Romania,Roma, Italia;
2005 – Muzeul din Belgrad și cel din Novi Sad, Serbia și Muntenegru.

Burse

1999 – a beneficiat de o bursă acordată de prof. univ. Marian Papahagi la Accademia di Romania, Roma, Italia.
1997, inițiatorul și directorul Taberei de creație de la Blaj, una dintre cele mai importante de la noi

Premii și titluri

1983 – Premiul pentru artă, Padova, Italia;
1987 – Premiul pentru merite deosebite în artă, Manfredonia, Italia;
1991 – Premiul I pentru pictură, Pitești.
2008 – Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Blaj

Călătorii de studii

S.U.A., Austria, Belgia, Franta, Germania, Italia, Olanda.

Lucrări în colectii de stat si particulare din: Austria, Belgia, Canada, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Israel, Italia, Japonia, Olanda, Polonia, România, Rusia, S.U.A., Suedia.

Lucrări de artă monumentală

1969 – Statiunea Venus, “Muzica”
1989 – Restaurarea picturii murale de la Palatul Lippomano ( opera arhitectonică și istorică ce dateaza din anii 1400 – 1500 ) din Padova
1993, 1995 – Realizarea picturii de pe cele doua arcade din Sala “Unirii”, Alba Iulia, concretizate în 15 portrete de domnitori și 14 portrete de cărturari.

Donații

“Nașterea” – ulei pe pânză, 120/95 cm, Muzeul Vatican din Roma, Italia
“George Enescu” – portret, tehnică mixtă, Muzeul “Enescu”, Palatul Cantacuzino, București, România
“Lucian Blaga” – portret, ulei pe pânză, 70/50 cm la Muzeul “Blaga” Lancram, Alba
10 opere donate Muzeului de Artă din Blaj
“Gânditor”, ulei pe pânză, 50/70 cm, ONU, New York
1997 – pune bazele Taberei Internaționale de Artă Plastică “Inocențiu Micu-Klein”, cu o secțiune de Artă Sacră la Blaj.

Opera

“Sub semnul unei echilibrate coincidențe a contrariilor stă pictura solară a lui Horea Cucerzan ,atât în datele sale de structură cât și în actualul moment al evoluției sale reprezentat de aceasta expozitie retrospectivă. Natura calmă interiorizată și plină de o formă continuă, a unui temperament meditativ , se desfăsoară într-o manieră stilistică ce armonizează afectul cu cerebralitatea, sensibilitatea cu forța, sub tutela unei lucide plăceri a trăitului, a exisțentei, înspre o vizibilă dominantă lirică a gestului de metamorfozare a realului în PURA PICTURĂ.” Magda Cârneci