Constantin Vlădescu

(1890, București – 1951)

Constantin Vlădescu este unul dintre puținii pictori români care au avut capacitatea și încrederea în a crea și conduce o academie liberă de pictură, după model vest-european. Chiar dacă contemporaneitatea l-a pierdut pe Vlădescu din rangul acelor nume hotărâtoare pentru pictura românească modernă, însemnătatea artistului în epocă era echivalentă statului pe care îl avea cu adevărat. Cu școală pariziană, axată în special pe experiența Academiei Julian, dar și ca bursier al statului, Vlădescu pornea la drum cu un bagaj proaspăt, înscriindu-se încă din primele apariții în spațiul cultural pe un trend pozitiv. Primul război mondial, chiar dacă îl aruncă în prizoneriat pentru mai bine de un an și jumătate, îl apropie pe Vlădescu de Nicolae Tonitza, alături de care își va petrece timpul în lagărul de la Kârdjali. În tandem cu maestrul amintit, pictorul nostru v-a însufleții organizarea sindicală, încercând nu o dată, prin critica de artă, să impulsioneze guvernământul în acea direcție.În plan expozițional, cel puțin din punctul de vedere al manifestărilor oficiale, Vlădescu apare pe simezele bucureștene în 1926, când îi sunt acceptate lucrări la Salonul Oficial. Chiar dacă va reveni constant la Salon, expunând până în 1939, marea parte a activității sale se va axa pe organizarea și întreținerea Academiei de Pictură. Dacă numele lui Vlădescu nu ridică multe sprâncene, profesorii alături de care a predat sunt dintre cei mai cunoscuți: Petrașcu, Șirato, Tonitza, Fritz Stork sau Ion Jalea.În plan artistic, pictura lui Vlădescu s-a individualizat în special prin caracterul personal care domnea asupra pânzelor sale. Într-un eclectism de sinteză, lucrările sale emană un impresionism tăcut, ascuns sub mantaua mult mai evidentă a unui realism în viziune. Multe interioare sau priveliști urbane de la geamul atelierului trădează un caracter introvertit, aplecat mult asupra lucrului în fața șevaletului, înconjurat de mediul familiar. (I.P.)

Bibliografie:

OCTAVIAN, Tudor, “Pictori români uitați”, Ed. Noi media print, București, 2003

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/constantin-vladescu-vedere-din-atelier.html