Text:

Foto: Artindex/Mihai Constantin

Elena Vavilyna

(1901, Brăila – 1971, Bucureşti)

Vavilyna face parte din generația femeilor pictorițe care alături de Nutzi Acontz, Lucia Dem Bălăcescu ori Nina Arbore au creat asociațiile de femei din epocă, fiind fondatoarea ”Grupului Femeilor”.
În țară a studiat sub îndrumarea lui Dimitrie Serafim și a lui Ipolit Strâmbu. La Paris a ales, în defavoarea Academiei de stat, pe cea a lui Jean Paul Laurens și anume Academia Julien, frecventată de majoritatea artiștilor români pentru a deprinde lecția lucrului în plein-air.Călătoria în Bulgaria, prin intermediul căreia a luat contact cu zona orientală și cu motivul marin, s-a concretizat într-o expoziție la București prin care artista s-a făcut cunoscută publicului. Asemeni lui Leon Biju, Vavilyna a dobândit notorietate prin tematica orientală, atrăgând publicul iubitor de artă, care a descoperit astfel artiști cu o tehnică novatoare dobândită în mediul francez.Vavilyna a luat contact la Academia Julien cu tehnicile și perceptele post-impresionismului, pe care l-a interiorizat, adaptându-l caracteristicilor stilistice personale. Influențată de cromatica fovistă și în acord cu atmosfera incandescentă a Balcicului, peisajele sale respiră vivacitate prin alăturări inedite de culori și prin tușele prelungi uneori sub forma de arabescuri.Bibliografie:
OCTAVIAN, Tudor, “Pictori români uitați“, NOI Media print, 2003
OPREA, Petre, “Expozanți la Saloanele Oficiale 1924-1944“, 2004 Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/elena-vavilyna-case-la-balcic.html

Preluare de pe http://vavilyna.weebly.com:

Nascuta in 1900, cea mai mare dintre surorile familiei Vavilyn, pictorita Elena Vavilyn, tante Helene pentru apropiati, Vavilyna pentru cei care astazi colectioneaza si ii cunosc lucrarile, a fost o gratioasa doamna a penelului, cu un spirit avantgardist si vizionar, o pictorita subtila a portretului, in egala masura sensibila la frumusetea femeii dezvaluita in luminosul atelier din centrul Bucurestiului.
La varsta de 17 ani pictorita se afla deja la Paris, singura dintre ceilalti copii ai familiei (ramasi in tara) care a ales vocatia artei plastice urmata in strainatate, la cele mai bune scoli ale vremii.
In Romania a revenit pasager pentru a expune in grupurile de artisti plastici interbelici si abia in anii ’60 a parasit Parisul definitiv, pentru a se realatura familiei, in Romania.  A decedat in anul 1971 si este inmormantata in Bucuresti.
Frumoasa si talentata, a atras de-a lungul vremurilor admiratia colegilor de breasla, pozand chiar ca model, pentru fresca aflata si astazi in holul Athenee Palace executata de pictorul Steriadi.