Foto: Artindex/Mihai Constantin

Lucrarile apartin pinacotecii Muzeului de Arta Craiova, cu doua exceptii, marcate corespunzator, care provin de pe simezele Muzeului de Arta Brasov.

Brasov

Iata si lucrari din colectia Muzeului de Arta Ploiesti:

Din colectia Macovei:

Din Muzeul Zambaccian, aceasta urmatoare lucrare:

Ion Ţuculescu este printre puţinii artişti români care au dezvoltat o artă unitară, profund personală. În creaţia acestuia se pot distinge trei etape ale creaţiei, numite generic şi perioade. Prima dintrea acestea, dominată spre împlinirea ei de o cromatică şi tuşă pur expresionistă îşi are debutul o data cu cea de a doua expoziţie personală – anul 1939. Magda Cârneci se leagă în textul consacrat artistului de o constantă a negrului ca lecţie primită pe filiera artistului Petraşcu, acesta fiind unul dintre motivele pentru care anumiţi istoriografi se referă la această perioadă ca perioada neagră. A doua perioadă, 1947 – 1956 este cunoscută ca perioada folclorică. Monografa artistului, Magda Cârneci, identifică în cadrul acestei etape alte trei sub-perioade, fapt în deplină concordanţă cu personalitatea sa, mereu spre o căutare a unui demers intrinsic de unitate între mediul autohton tradițional transformat în pattern-uri şi simboluri, Angst-ul specific secolului XX (regăsit majoritar ca modalitate de expresie fizic-plastică) şi nu în ultimul rând raportarea subiectivă la conştiinţa personală a creatorului. Toate aceste elemente se regăsesc în ultima perioadă a artistului, perioada totemică, într-un mod simbiotic.“Poezie și adevăr la Mangalia” se situează periodic la începutul perioadei totemice, expresia desăvârșită de profundă originalitate plastică a lui Țuculescu, sau, mai specific, în acea perioada de tranziție (cunoscând personalitatea artistului un termen mai corect ar fi de transgresare) dintre etapa Folclorică și Totemică, numită de Magda Cârneci abstract-folclorică.Într-adevăr, elementele romboidale din planul secund, care de fapt înconjoară axul central al compoziției, reprezintă vagi reminisciențe ale unui decor veritabil oltenesc, ale covoarelor și țesăturilor decorative din acea zonă. Însă acestea sunt sparte de mediul lor natural, de tiparul lor, fiind prezentate într-un cadru natural în locul tradiționalelor interioare. Este posibil ca prin acesta artistul să arate ca aceste elemente traduse bine-înțeles ca patternuri ale unei întregi concepții ontologice tradițional arhaice, să reprezinte motorul lumii, desigur, a lumii biografice, subiective, a lumii artistului. Totemele-personaje, care populează și animă compoziția sunt elemente care poartă întreaga încărcătură simbolică a emoției artistului. Ochii multiplii ai acestora, și în fond multiplicările și amputările cu vagi ecouri în anatomia umană, țin să arate elementul arhaic în splendoarea sa primordială, în condiția de haos și de stare pură de acord și simbioză între uman și legile universal. (H.L.)Bibliografie:
DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Scrisul Românesc, Craiova, 1988
COMARNESCU, Petru, “Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1974
CÂRNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-de-arta-postmoderna-si-contemporana-79-2013/ion-tuculescu-adevar-si-poezie-la-mangalia.html

Cititi si:

Ion Tuculescu-niciodata prea mult

Ion Tuculescu-retrospectiva la Art Society