Stiubei Dimitrie

Anul Nasterii: 1901

Anul Decesului: 1989


Dimitrie Știubei

(1901, Bacău – 1989, Saarbrücken, Germania)

Dimitrie Ştiubei este unanim recunoscut ca pictorul marinelor, un iremediabil îndrăgostit de lumea apelor. Pictura şi-o apropie concomitent cu definirea unei cariere excepţionale de marinar, şi dacă în 1919 se înscria la Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti, primele desene şi acuarele cu tematică marină le realiza în vacanţele de la Techirghiol pe când avea 15 ani.Dimitrie_Stiubei_Primavara_La_BalcicDupă ce în 1920 se produce descentralizarea sistemului educaţional, Ştiubei ajunge la Constanţa, urmând ca după un an să absolve, în prima promoţie, Şcoala Navală de la malul Mării Negre. La doar un an distanţă, tânărul sublocotenent deschide prima expoziţie personală, la Galaţi, urmată câţiva ani mai târziu de o nouă personală la Galaţi şi de debutul pe simezele bucureştene, la Ateneul Român. În 1926, la momentul celei de a treia expoziţii, Ştiubei trecuse deja prin Şcoala de Aplicaţie a Marinei şi avansase în gradul de locotenent. Aşadar ascensiunea pictorului marinar se face concomitent în ambele cariere pe care le practica cu atâta pasiune.Deceniul al treilea al secolului al XX-lea a reprezentat şi momentul în care este luat în serios ca artist, fiind remarcat de Petru Comarnescu, recunoscut ca un bun mânuitor al pensulei, dar şi un fin cunoscător al universului naval. Totodată, Jean Al. Steriadi, observând talentul pictorului, îi va deveni prieten şi sfătuitor în ale artei. Perioada în care cele două pasiuni ale lui Ştiubei vor cunoaşte apogeul are drept punct de start călătoria de studii întreprinsă la Munchen, în 1929. dimitrie_stiubei_velierul_pinguinÎn decurs de câţiva ani devine căpitan, este selectat în Casa Militară a lui Carol al II-lea, iar în 1938 este avansat la rangul de locotenent comandor. Desigur că activitatea plastică ia şi ea amploare, şi prin alte două expoziţii la Bucureşti, în 1932 la Cartea Românească, şi în 1935 la Dalles, Ştiubei devine un nume des rostit în viaţa artistică românească. Primeşte comenzi pentru decorul mural al gărilor regale de la Mogoşoaia şi Sinaia şi pentru Gara de Nord. Se observă astfel că Ştiubei abordează compoziţii din ce în ce mai variate, semn al faptului că stăpânea destul de bine elementele de cromatică şi construcţie, abordând chiar compoziţia istorică, fiind premiat în 1937, la Expoziţia Universală de la Paris, pentru lucrarea Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia.Printr-o abordare realistă a motivului pictat, Ştiubei dorea ca lucrările sale, în special cele ce ofereau imagini cu nave de luptă sau comerciale, să fie redate cât mai veridic. Chiar dacă artificiile cromatice folosite puteau dăuna unei reprezentări exacte, lucrările continuă să aibă de un vădit caracter descriptiv. Acestă atenţie pentru detaliu şi pentru redarea unei cromatici cât mai reale îl transformă pe Ştiubei într-un fin observator al jocului de culori şi al formei, drum continuat în ilustraţia de carte. Toate aceste surse de inspiraţie se materializează într-o concepţie aprofundată asupra manierei picturale, asumându-şi un nou discurs artistic, pe care îl transpune nemijlocit pe pânze cu o expresivitate aparte.dimitrie_stiubei_noapte_marinaSursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/dimitrie-tiubei-vase-in-port-diminea-a-de-octombrie.html