Arthur Segal

(1875, Iaşi – 1944, Londra)

O expoziţie retrospectivă a activităţii artistice a pictorului român Arthur Segal – născut la Iaşi în 1875 şi de al cărui nume se leagă fondarea mişcării artistice „Neue Sezession” (Berlin, 1910) – ne-ar pune în faţa unui caracter deosebit de complex. A fost neoimpresionist sau expresionist? A fost un pictor abstract, pointillist sau realist? Caracterul caleidoscopic al creaţiei sale se poate pune pe seama evoluţiei sale sinuoase şi a curentelor cu care a intrat în contact în locurile în care a trăit: Berlin, Elveţia, Spania, Londra.Dacă la începutul carierei sale artistice, îl putem observa pe Segal ca un adept al impresionismului şi neoimpresionismului, din 1910 până în 1914, înainte de a simpatiza cu Dadaismul şi de a-şi desăvârşi propriul stil în 1915/1916, Segal îmbrăţişează un stil ușor expresionist. Anii 1920, ce coincid cu perioada reîntoarcerii lui Segal la Berlin, aduc în prim-planul intereselor acestuia preceptele naturalismului şi principiile obiective ale picturii, exprimate şi în scris, în cartea intitulată “Principiile obiective ale picturii” (1937).Specifică perioadei asconeze (1914-1920), opera „Vedere către insula Brissago” impresionează prin simplitatea motivului peisajului, ale cărui elemente sunt redate prin intermediul unei palete de culori reci, pământii. Este vorba de un moment-cheie al vieţii artistului, de profunde şi continue căutări, etapă care este sublimată, în lucrarea de față, prin culorile naturii și aerul specific asconez care inundă ochiul privitorului. (M.N.)

Bibliografie:
”Arthur Segal, 1875-1944” (catalog), Argon Verlag, Berlin, 1987Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/arthur-aron-segal-sigalu-vedere-catre-insula-brissago.html
Patru studenți la arhitectură, influențati de Jugendstil, făureau în 1905, la Dresda, una dintre cele mai puternice manifestări artistice ale secolului XX. Urniți de dorința de înnoire și de debarasare de spiritul academist în care se școleau, dar pasionați de marile realizări din istoria artei (Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân și alții), Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirschner și Karl Schmidt-Rottluff alcătuiau Die Brücke (Podul). Importanța graficii, în special a gravurii (xilo și lino-gravura), pasiunea pentru culoarea violentă, tensiune și imaginar frapant, îmbrăcate deseori în haina primitivismului defineau direcțiile grupului, la care, în 1906, se alipea și Arthur Segal. În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionismului și Neo-secesionismului berlinez, și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al “Neue Sezession”(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein.Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibe o expoziție personală în caadrul Societății “Arta”, la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau “întâia expoziție de artă modernă de la noi” (“Minerva”, 8 martie 1910). Chiar dacă critica este diversă, știindu-se mediul refractar de receptare a tehnicilor neoimpresioniste introduse în arta românească și de un Mutzner, Sion sau Dărăscu cam în aceeași perioadă (cca.1910), trebuie menționat că Segal era văzut și prin aura secesionismului german, având astfel o “legitimitate”mai evidentă, față de mai tinerii lui colegi.Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. “Florile și naturele moarte, sunt compuse și combinate spre a ne da un acord intensiv de culoare sau în tonuri amonizate într-un albastru azuriu cu un lustru metalic…” (cronicarul din “Seara”, 7 martie 1910). (I.P.)Bibliografie:
”Arthur Segal, 1875-1944” (catalog), Argon Verlag, Berlin, 1987Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-de-avangarda-si-expresionism-81-2013/arthur-segal-flori-de-salcie.html