Tia Peltz

(1923, București – 1999, București)

Născută în 1923, la Bucureşti, artista este fiica scriitorului Isac Peltz, tânărul jurnalist care s-a afirmat în societatea de la începutul secolului al XX-lea prin agerimea scrierilor sale. S-a format într-un mediu cultural efervescent, casa soților Peltz fiind deschisă boemei bucureștene, loc de întâlnire pentru scriitorii vremii: Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Gala Galaction, Cezar Petrescu.Prin grija deosebită a mamei, Tia frecventează un pension scump din București și Institutul de domnișoare Moteanu. Începe prin a scrie povești, dar influența lui Nicolae Tonitza, prieten cu tatăl ei, o întrece pe aceea a figurii paterne. În timpul celui de-al doilea război mondial, frecventează cursurile lui M. H. Maxy de la Conservatorul particular de Muzică și Artă Dramatică, instituție deschisă de Stella Della Pergola și Hugo Schwartz pentru etnicii evrei. Cursul de Belle-Arte fusese înființat la 2 octombrie 1941, iar Tia Peltz îl frecventează aproximativ 3 ani. Continuă studiile la Școala de Belle-Arte din BucureștiIlustrează multe din cărțile scrise de tatăl său, nu fără a le trece printr-un filtru propriu. Tematica favorită rămâne lumea copiilor, dar și străzile Bucureștiului, redate în nuanțe de alb și negru.Participă la Anuala de Grafică din 1953, la Expoziţia Internaţională de Grafică de la Berlin, din 1965 şi la Expoziţia de Artă Românească de la Köln, din 1968, având, de asemenea, numeroase expoziții personale în București și în Israel. Devine membră a Academiei de Arte din Parma. O parte din lucrările sale sunt expuse în Muzeul de Artă din Bucureşti şi Muzeul de Artă din Craiova, altele aflându-se în colecţii particulare.Recunoscută pentru opera grafică ce a cartografiat Bucureștiul ori pentru desenele pline de umor, pentru copii ori satirice, uleiurile artistei se înscriu în aceeași atitudine jucăușă. Cupluri contorsionate de dansatori, personaje atipice singularizate prin culoare sunt temele frecvente.
Lucrarea Taclale este atipică în opera Tiei Peltz și singulară ca dimensiuni. Aceeași jovialitate transpare din obrajii rumeni ai celor două fete surprinse în haine de sărbătoare, stând de vorbă într-un interior tipic ardelenesc. Culorile tari, în alăturări violente, susțin starea de sărbătoare care se revarsă dinspre pânză. Parte din acele lucrări ‘‘academice’’ din repertoriul fiecărui artist, care anunță în același timp o personalitate artistică puternică, pânza ne prezintă o fațetă inedită a operei Tiei Peltz.
Despre ea însăşi, Tia Peltz scria: „Crezul meu este omul, conştiinţa de bine, lupta pentru sănătate, a mea, a celor dragi, o artă sinceră. Pictorul şi arhitectul Marcel Iancu scria că Tia Peltz are, ca artistă, „o linie bogată şi sensibilă, se exprimă cu uşurinţă datorită talentului … însoţit de un surâs ironic”, iar criticul de artă Octavian Barbosa a scris că “opera o prezintă ca pe o desenatoare redutabilă şi prolifică… “.