Onofrei Mihail
Anul Nasterii: 1896
Anul Decesului: 1980 |
|
(N.1896, Boteşti, Vaslui – D.1980, Bucureşti)
Admis ca bursier la Şcoala de Belle Arte din Iaşi la numai 18 ani, izbucnirea războiului îi va întrerupe prima etapă de studii. Este cunoscută prietenia pe care o leagă cu pictorii Bălţatu şi Băeşu, de altfel şi Onofrei îşi începe cariera cu lucrări de pictură. Primele expoziţii le are alături de cei doi, iar după expoziţia Marelui Cartier General din 1918 va expune la Bucureşti alături de colegii săi.La începutul deceniului al treilea, la fel ca Bălţatu, Onofrei întreprinde o călătorie de studii la Roma, unde, între 1920 şi 1922 se află în preajma sculptorului Ettore Ferrari, corelându-şi concepţia artistică la o viziune europeană. Ucenicia în atelierul italianului nu este întâmplătoare, Ferrari fiind familiarizat cu societatea românească şi cu cultura acesteia, fiind autorul statuii lui Ion Heliade-Rădulescu din Piaţa Universităţii din Bucureşti sau a celei a lui Ovidiu din Piaţa omonimă din Constanţa. Aşadar Onofrei are drept maestru un artist familiarizat cu arta monumentală, de for public, pe care şi moldoveanul şi-o va însuşi.Revenit în ţară, Onofrei este o prezenţă constantă la manifestările Tinerimii Artistice, începând cu 1925. O nouă călătorie de studii se va concretiza spre sfârşitul anilor ’30 când, ca mulţi alţii înaintea sa, va frecventa atelierul-şcoală al lui Antoine Bourdelle. Rezultatele acestei perioade de studiu şi practică le prezintă în Paris, unde în 1929 şi 1930 participă la o seamă de expoziţii.
Una dintre temele preferate ale lui Mihai Onofrei a fost portretul, pe care îl abordează indiferent de model, pornind de la aceleaşi principii. Îi face portretul lui George Călinescu, lui Goga sau lui George Enescu, la toate fiind pasionat de o redare cât mai veridică din punct de vedere anatomic şi moral. Documentarea va reprezenta toată viaţa un stâlp de concreteţe prin care Onofrei se va exprima plastic, motivul fiind mereu susţinut de o aprofundare a înţelesului. Volumetria devine o valoare ataşată fiecărui material folosit, marmura, piatra sau bronzul fiind legate într-o perfectă relaţie cu rezultatul final, în ronde-bosse sau în relief.
Bibliografie:
BARBOSA, Octavian, “Dicţionarul artiştilor români contemporani”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976
CIUCĂ, Valentin, “Un secol de arte frumoase la Iaşi, Ed. ART XXI, Iaşi, 2008
OPREA, Petre, “Artişti participanţi la expoziţiile Societăţii Tinerimii Artistice”, Ed. Maiko, Bucureşti, 2006
Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/mihail-onofrei-copila.html