Niccolo Livaditti

(Nasc.1804, Triest, Dec.Italia – 1858)

Carența informațiilor cu privire la cariera și activitatea lui Livaditti este compensată de cele câteva informații existente, care ne ajută să îl contextualizăm și să îl includem pe acesta în rândul numelor ce au lăsat o urmă în istoria artelor românești. Pictor călător, conațional cu Giovanni Schiavoni, Livaditti ajunge în Țările Române probabil către mijlocul anilor 1830, pare-se ca refugiat politic, având în vedere rolul său în mișcarea carbonarilor înăbușită în jurul lui 1831.Artist format în ambianța artei italiene, Livaditti are meritul de a introduce în artele românești portretul de grup. Opera cea mai cunoscută din această categorie este bineînțeles pânza “Familia Vornicului Alecsandri” care, în ciuda stângăciilor de desen și proporții, are calitatea de a ne introduce într-o atmosferă specifică, intimă. De altfel, aceasta este caracteristica portretelor de familii realizate de Livaditti, manieră ce îl plasează în rândul micilor maeștri ai picturii românești. În plus, operele realizate de Livaditti ne oferă și indicii cu privire la contextul social al Principatelor Române, indicii relevante atât prin prezentarea noilor categorii sociale ce înlocuiau îmbătrânitele dogme portretistice fanariote, cât și prin mutațiile noii burghezii – costumația europeană, de inspirație rusească sau franțuzească, sau reprezentarea șefului familiei, bărbatul, alături de soție și copii. (I.P.)

Bibliografie:
OPRESCU, George, “Pictura românească în secolul al XIX-lea”, Fundația pentru Literatură și Artă “Regele Carol II”, București, 1937.

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/nicolae-livaditti-portretul-de-familie-al-unui-boier-muntean-din-perioada-pasoptista.html