Text:

Foto: Artindex/Mihai Constantin

Lazăr Zin

(1899, Bucureşti – 1991, Bucureşti)

Lazăr Zin se remarcă în istoria artei românești drept un desenator de excepție, interesat de o artă angajată social prin care și-a propus să pună în operă neajunsurile oamenilor simpli. Considerat ”o prezență stranie în epocă”, Lazăr Zin a fost activ în anii interbelici, perioadă pe care a dedicat-o în totalitate desăvârșirii carierei artistice.Lazăr Singer, naturalizat Zin, provine dintr-o familie de evrei foarte săraci, motiv pentru care a fost nevoit să lucreze încă din adolescență pentru a se întreține. A fost crescut în apropierea sinagogii Poradim din București, într-un mediu impregnat de hasidism. După absolvirea liceului la seral, în 1923, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București la clasa de sculptură condusă de Frederic Stork. Din cauza condițiilor materiale precare este nevoit să abandoneze studiile după doi ani și se înscrie în armată. Din 1927 își reia studiile, optând de această dată pentru Școala liberă de pictură de la Baia Mare. Atras de efervescența mediului artistic format în localitate, artistul călătorește anual la Baia Mare, unde a realizat și cele mai importante lucrări, dintre puținele păstrate până astăzi.La începutul anilor `30 a călătorit în Franța, unde s-a înscris la Școala română de la Fontenay aux Roses, în apropiere de Paris. Mai târziu, Zin povestea că a fost exmatriculat după şase luni, de profesorul Nicolae Iorga, directorul școlii, pe criterii politice și etnice. Din dorinţa de a se perfecţiona, călătorește mult în străinătate: Siria, Grecia, Balcic, Polonia și Palestina. Vocația sa a fost aceea de portretist al oamenilor săraci și umili cu care empatizează din cauza lipsurilor personale.După cum mărturisea mai târziu într-o scrisoare, avalanșa legilor antisemite, promulgate începând din 1938, l-a încolțit la București, în timp ce pregătea o expoziție personală cu lucrări ce reprezentau o reflecție asupra naturii umane: portrete de evrei și arabi realizate la Zidul Plângerii (Ierusalim), portrete de țarani și mineri din Baia Mare sau din alte călătorii. Expoziția nu s-a materializat niciodată, iar cea mai mare parte a lucrărilor sale s-au pierdut odată cu casa și atelierul său, în timpul bombardamentelor din 1944.
Lucrarea Ciobănaș, realizată în jurul anului 1928, la Baia Mare, face parte dintr-o serie tematică cu țărani, din care se mai păstrează câteva lucrări la Muzeul Național de Istorie al României. Portretul tânărului ciobănaș, realizat în spirit clasicizant, se remarcă prin interesul pentru individualizare psihologică. Este evidentă dorința artistului de-a comunica privitorului nostalgica melancolie a personajului portretizat. Tratarea sculpturală a materiei într-un desen riguros, precis, perfect stăpânit nu permite nici un fel de denaturare sau discuție pe marginea rigorii compoziției; direcționând atenția spre tensiunea interioară profundă a personajului.Lazăr Zin a fost un pictor al omului, un artist sincer preocupat de problemele oamenilor săraci cărora le-a dedicat întreaga sa creație. Deși longeviv, a lăsat în urmă puține lucrări, toate de mare valoare plastică. Destinul său artistic nu s-a împlinit, Zin fiind una dintre victimele celor două regimuri totalitare din România. Guvernarea antonesciană l-a adus în imposibilitatea de-a lucra și expune, iar faptul că a fost martor la Rebeliunea Legionară l-a marcat pentru tot restul vieții. “În România chiar și SS-iștii erau luați prin surprindere și uneori îngroziți de ororile pogromurilor la scară largă.” (1) Din 1942 a fost condamnat la o muncă silnică umilitoare, care l-a afectat psihic pentru tot destul vieții: dezafectarea cimitirului evreiesc din strada Sevastopol. Deși copleșit de impietarea distrugerii unui cimitir, artistul a reușit totuși să documenteze prin 53 de desene pietrele funerare distruse, majoritatea monumente istorice din secolele XVII și XVIII. După război, rămas fără locuință în urma bombardamentelor din ‘44, s-a mutat într-o garsonieră din Drumul Taberei unde nu avea spațiu să lucreze. A desfășurat activități de documentarist, desenând monumente din cimitire evreiști și documentând sinagogi dărâmate de comuniști. A murit singur și neîmplinit, la căminul de bătrâni Moses Rosen din București. (V.I.)

(1) Hannah Arendt, ”Eichmann la Ierusalim. Raport Asupra banalității răului”, Ed. Humanitas, București, 2007, p. 230

Bibliografie:

ENACHE, Monica, IANCU, Valentina, ”Destine la răscruce. Artiști evrei în perioada Holocaustului” (catalog), MNAR, 2010

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-de-alb-si-negru/expresionism-si-avangarda/lazar-zin-zinger-portretul-unui-ciobana.html