Ioan Iordănescu

(Nasc.18 iulie 1881, București – Dec. 26 decembrie 1950, București)

A fost un sculptor român.
Ioan Iordănescu a absolvit liceul și apoi, în 1904, Școala de Belle Arte din București.
În 1906 a expus la expoziția Tinerimea română, și apoi la expoziția jubiliară, fiind remarcată lucrarea Micul dorobanț.
În 1907 a plecat să studieze la Paris, cu Julien și Verlet.
În 1908, a plecat în Italia, spre a studia marii maeștri.
A expus la saloanele oficiale din anii 1924, 1925, 1927, 1929, 1930, 1940. S-a remarcat prin lucrările de sculptură monumentală cu caracter istoric și simbolic.

Opera:

Principalele sale lucrări sunt:

Grija de mâine,
Fericirea unei tinere mame,
Fântâna cu copii (București, Str. Dionisie Lupu). Este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2004 – Municipiul București, cu cod LMI B-III-m-B-20009.
Monumentul lui Costache Negri (Dezvelit la 17 iunie 1912, în Galați, în mijlocul Pieței Regale, azi, intersecția străzii Nicolae Bălcescu cu strada Brăilei),
Bustul lui Alexandru Ghica din Alexandria (1914)
Statuia alegorică a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Alexandria, ridicată prin contribuție publică în anul 1915 în parcul central al orașului.Cod: TR-lll-m-B-14516
Monumentul Eroilor din Râmnicu Vâlcea (1915)
Monumentul Eroilor din Mizil (1921).    Grupul statuar “Pe aici nu se trece”, înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă, operă realizată în anul 1924, aflată în prezent în Mausoleul din Parcul Carol.
Monumentul Eroilor din Băilești, inaugurat la 24 octombrie 1924.
Monumentul Vasile Conta (1927),
Monumentul Eroilor (Parcul Tineretului din Slobozia, inaugurat 10 iunie 1928)
Monumentul eroilor pentru independență din Corabia (1929),
Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, Oltenița (1930)
Monumentul Mihai Cantacuzino (1930 Călărași),
Monumentul Cuza Vodă (1931, Iași),
Dragoș Vodă și Alexandru cel Bun ca parte din Grupul Statuar al Voievozilor din Iași (1934)
Statuile Durerea și Nădejdea și două basoreliefuri, realizate în 1930 – 1934, care flanchează scara principală a Crematoriului Cenușa din București.    Monumentul eroilor din Azuga (1937). Constă din două grupuri statuare în mărime naturala, din bronz, în dreapta o femeie simbolizând Patria sprijină un ostaș rănit; în stânga Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când este lovită de un glonț ucigaș, lângă un soldat sprijinit de un tun.
Orbul,
Pictorița,

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Iord%C4%83nescu