Dumitru (Dem) Iordache

(Nasc.1905, Drăguşeni, Galaţi – Dec.1982, Bucureşti)

Absolvirii Academiei de Belle Arte în 1926, i-a urmat debutul la manifestările oficiale, fiind prezent în 1928 pe simezele Salonului Oficial. În tradiţia de până atunci a tinerilor absolvenţi de Belle Arte, care se menţine şi în perioada interbelică, Iordache pleacă la studii în Franţa, şi ajunge să ia lecţii în Paris de la Andre Lhote şi Pascin. Timp de doi ani, până în 1930, va descoperi arta occidentală, apoi se va întoarce în ţară cu experienţa noilor curente artistice. Parcurgând paşii clasici de orânduire a universului artistic, în plastica tânărului pictor se vor înfiripa diverse precepte şi tendinţe. Astfel va fi influenţat de tehnicile postimpresioniste de aplicare a culorii şi, mai mult, îşi va însuşi un nou spectru al coloritului, ce se va apropia de cel al fovilor – elemente pregnante ce definesc structura elementară de la care pornesc interogaţiile ulterioare. Chiar dacă adeziunea la acestea nu s-a realizat în plan teoretic, modul propriu de absorbţie şi integrare a elementelor au conferit stilului său originalitate.În faţa peisajului Dem Iordache exteriorizează aceleaşi sentimente pe care le regăsim şi la Lucian Grigorescu sau Dărăscu. În perspectivă generoasă, peisajul este redat în tentă impresionistă, tuşa fiind cea care coordonează complexul pictural. Fiind un pasionat al culorii, Iordache se foloseşte de intuiţie optică în reprezentarea clădirilor şi, chiar dacă nu respectă cu veridicitate nuanţele clădirilor, impresia realizată conferă vederii recognoscibilitate.

Peisajul reşiţean este astfel prezentat printr-un vizor cromatic, imaginea de ansamblu fiind lesne de atribuit unui simţământ impresionist. Urmând paşii lui Ştefan Popescu sau Jean Al. Steriadi, Iordache este atras de perspectivele industriale ale oraşului bănăţean, menţionând subtil faimoasele furnale, undeva în orizontul incert al tabloului. În tuşe de culoare generoase, pictorul ne prezintă o Reşiţă iernatică, unde atmosfera încărcată de fumul hornurilor este apăsată de cerul albastru închis, rece, care totodată echilibrează răsleţele tonuri calde din primul plan al construcţiei.
Bibliografie:
BARBOSA, Octavian, “Dicţionarul artiştilor români contemporani“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976
RĂCHITEANU, Carmen, Dem Iordache, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970. Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/dumitru-dem-iordache-re-i-a.html