Sorin Ionescu
(1913 – 1999)

Născut la București în 1913, Sorin Ionescu a urmat Academia de Arhitectură în perioada 1931 – 1938. Pasiunea pentru pictură o dobândește pe linie maternă, dar și prin apropierea de mediul artistic al Academiei libere de pictură condusă de Marius Bunescu, academie ce-și avea sediul în curtea casei în care locuia. A debutat în 1932 la Salonul Oficial de Alb și Negru, cu un desen în tuș, Vedere din Pitești, tehnică pe care a perfecționat-o de-a lungul anilor.Prima expoziție personală, din 1935, la Sala Dalles, i-a adus aprecierile lui Nicolae Tonitza: „Debut fericit. Culoare caldă și sensibilizată. Un nerv pensular care dă pânzelor d–sale un aer de frescheță și de zburdă angajată”.
Artistul nota că arta a intrat într-o fază care poate fi definită ca ‘‘imaginativă’’. De aici necesitatea de a găsi noi metode de expresie și un nou limbaj… Căutările sale în acest sens au fost continue, a experimentat forme de expresie diverse de la ulei, colaje pe hârtie froasată la utilizarea laviului. Peisajele sale sunt ‘‘adevărate solilocvii menite să forțeze stările meditative’’. În perspectivele ample se îmbină observația cu tendința de a poetiza sau dramatiza. Cheiuri, corăbii pe mare ori la mal, fâșii de apă, redate transfigurat, relevă un bun desenator, dar și un pasionat colorist.

Bibliografie:

Popescu , Marin Matei, Sorin Ionescu. Expoziție retrospectivă de pictură, București, 1991.

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/sorin-ionescu-peisaj-in-delta.html