Gheorghe Ionescu Sin

(Nasc.1896, Sinaia – Dec.1988, Bucureşti)

Chiar dacă debuta pe simezele expoziționale ale capitalei în anul 1925, Ionescu-Sin avea să ajungă repede în centrul multor evenimente oficiale drept unul dintre cei mai apreciați tineri pictori. Atras de tendințele oferite de modernismul francez, Sin avea să experimenteze atât cu temele alese, cât și cu maniera sau tehnica picturală.Dacă în primii ani de la debut găseam un Sin interesat de calitatea primară a formei, apropiindu-se de un constructivism de fond, anii ce vor urma ne oferă un pictor atras din ce în ce mai mult de sensibilitatea cromatică.Aceste interese în câmpul senzorial se traduceau fie prin paleta mult mai pastelată, dar atent dirijată în registrele cromatice, fie prin subiectele alese, nudurile și peisajele luând loc unor compoziții ce se aflau chiar la limita expresionismului. (I.P.)

Membru al asociației ”Grupul nostru”, Gheorghe Ionescu-Sin a fost considerat unul din animatorii grupului. Formată în 1930, gruparea își propunea să realizeze ”o operă de care să nu se rușineze mai târziu”, credință sinceră a ”tineretului artistic” al epocii, care își propune să ofere o alternativă a celeilalte asociații existente la acea vreme, și anume ”Arta”.Ionescu-Sin participase în 1923 la Salonul oficial unde primise premiul Simu, iar mai apoi se remarcase la Saloanele pariziene. Francisc Șirato consemna în cronicile sale dedicate Salonului evoluția tânărului pictor: ”Ionescu-Sin, cu anumită plasare a nudurilor de femei grațioase, într-un ritm și o încadrare a motivului principal în liniștea de compoziție ce se află în continuă corespondență. În ziua când aceste calități se vor împlini și cu un conținut mai greu prin sentiment, atunci va realiza promisiunile făcute azi”, iar un an mai târziu: ”Ionescu-Sin, mai împlinit prin conținutul plastic decât anul trecut, de asemenea mai pictural, în plus cu tehnică vibrantă și cu distincțiune în gama coloristică.”

Într-adevăr pictorul se remarcase mai ales prin tematica nudului, tratat gradual cu evoluția stilului, de la maniera academistă și ușor scolastică, până la influențele avangardiste ale începutului de secol al XX-lea. Preocupării tematice pentru nud i se adaugă cea pentru culoare, pentru primatul valorii și armoniilor cromatice, care se observă și în natura statică prezentată. Contrastul celor două materiale de fundal, roșu și albastru irizat, ori a florilor roz cu fundalul albastru, relevă rafinamentele cromatice pe care Sin le îndrăgea. Structura naturii statice reclamă influențe structurale cezanniene, cu drapaje naturale, cu volumetrii diverse și bogate.
Bibliografie:

ȘIRATO, Francisc, ”Încercări critice”, Ed. Meridiane, București, 1967
TUDOR, Octavian, „Pictori români uitaţi”, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2003.
DEAC, Mircea, ”250 pictori români”, Ed. Medro, București, 2003.

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/gheorghe-ionescu-sin-nud-cu-portocale.html