Foto: Mihai Constantin

    Sorin Ilfoveanu

S-a nascut la data de  23 mai 1946 in  Câmpulung Muscel, este un pictor și desenator român contemporan, recunoscut în țară și peste hotare.

Formarea:

1953-1964 urmează cursurile liceului „I. Brătianu” în Pitești, unde a fost coleg, printre alții, cu Daniel Turcea
1964-1970 urmează cursurile Universității de Artă din București la clasa maestrului Corneliu Baba, asistent Liviu Lăzărescu, avându-i colegi, printre alții, pe Mihai Cismaru, Ștefan Câlția, Sorin Dumitrescu și profesori: Eugen Schileru, la istoria artei, Ghițescu, la anatomie, Simion Iuca, la gravură.
Din 1971 este Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.Activitate universitară:

1992-1996 este șef al catedrei de pictură din Universitatea de Arte București
1996-2000 este Decan al Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Artă din București
2004-2006 Rector al Universității Naționale de Arte din BucureștiOpera:
Referințe critice

(fragmente din prefața-prezentare a cărții, Desene (1994-2007) a Maestrului Sorin Ilfoveanu, lansată la Pitești, 4 decembrie 2008 în holul Bibliotecii Județene Argeș “Dinicu Golescu” – Pitești)

Victor Neumann:

Pânzele lui Sorin Ilfoveanu sunt dominate de reprezentări care iau în considerare atracția umană pentru schimbarea aparențelor.
Femeia din creația artistului trimite spre tinerețe și mister, spre matricea energiilor și reveria perioadei de gestație. Chipul și trupul ei caută trăirilele materne, artistul urmărind normalizarea bioritmurilor ori depășirea dizarmoniilor din timpul gestației. Visul intrauterin – parcă inspirat de acela al lui Salvador Dali – este obsesiv și se conjugă cu experiența reală din timpul gestației. Invocarea păsării în locul fătului exprimă o perspectivă pozitivă: ea e mesajul voinței divine. Numeroasele conotații erotice par să reflecte eternitatea, originile, vocația maternală a femeii. Ca orice visător incurabil, Sorin Ilfoveanu revine mereu la geneză, la o ea-simbol, la mama ca expresie a vieții. E în aceste reprezentări o încercare de a deriva inderivabilul, o psihologie ce vrea să probeze natura omului în complementaritatea ipostazelor sale. În asemenea ocazii, artistul dezvăluie importanța culturii interioare.Desenele artistului arată preocuparea pentru eul profund, eliberat de prejudecăți și așază mai presus de timpuri și spații.
Văzută în diversitatea manifestării sale, femeia din pânzele artistului este în primul rând simbolul dragostei. Îi este denunțat comportamentul sexual ambivalent, seducție și refuz în acelasi timp. Ea apare ca o ființă firavă și rezistentă totodată, idee-materie a fertilității și a sexualiății, capabilă de contradicții și confruntări. Invocația maestrului dă o mare speranță prin curajul stilizării trăsăturilor socotite tabu, prin ironiile și libertatea de construcție a propiului dialog cu moștenirile arhaice. Amalgamând trasăturile spiritului și sufletului, artistul conferă un farmec aparte creațiilor sale. Libertatea liniilor fiecărui desen face posibilă dezvoltatea împreună a trecutului și viitorului. Nu oricum însă, ci în funcție de filosofia și crezul său; în funcție de apropierea elementelor neașteptate, pline de absurd, dar și de trăiri transcedentale.
Simplitatea stilistică este un mod de a fi al maestrului. Minuția și pasiunea pentru redarea visului cu ochii deschiși sunt însoțite de o știință și o plăcere a desenării simbolurilor. Grație unei profunde atracții pentru cunoașterea omului și a istoriei lui meandrate, Sorin Ilfoveanu recrează, în stilul său, câteva din marile teme ale culturii. El simte și conștientizează mișcarea ființei dinspre trecut spre viitor, dezvaluindu-i misterele spirituale în limbaje artistice îndelung exersate. Admirabila gramatică a formelor, arta desenelor maestrului Sorin Ilfoveanu animă un univers fără de început și fără de sfârșit. (Victor Neumann, Interogațiile metafizice ale artistului)Cristian-Robert Velescu

Că opera pictorului Sorin Ilfoveanu are drept semn distinctiv asumarea conștientă a unei anume asceze, este deja un fapt cunoscut. Aceasta conferă invidualitate nu doar tablourilor, ci întregului demers creator. La o primă și, prin forța împrejurărilor, superficială privire, asceza pare a ține expresia plastică propriu-zisă. Totuși miza restrângerii de buna voie a instrumentarului expresiv este cu mult mai mare, iar ecuația comunicarii prin imagine, infinit mai complexa. A vorbi despre esențializare, având tablourile lui Sorin Ilfoveanu în minte și desenele sale recente sub priviri, poate părea un exercițiu critic nu doar banal, ci de-a dreptul trivial. Și totusi, privindu-i operele cu ochii minții și cu cei trupești deopotrivă, începi să înțelegi sau să-ți amintești că pe suprafața albă, nevibrată, s-au sălășluit, în sens propriu, toate culorile, și că imaginea deșăvârșită este aceea care „glăsuiește” puțin sau tace.Astfel încât, într-o primă etapa a receptării, privitorul este îndemnat să se concentreze doar asupra lumii semnelor, care singure suscită o taină ce nu poartă încă un nume, dar care se consumă în sensul unei neîndoioase deveniri. Cuvântului „taină” urmează a i se conferi aici un sens aproape religios, și nu are impotanță că religia a cărei prezențe o semnalează este, foarte probabil, una păgână. O lume este chemată la viață în tablourile lui Sorin Ilfoveanu. Pânzele, iată, par a fi împrumutat forma rezumativă în exces a desenului; … prin desen artistul se așază singur la izvoarele creativității, acolo unde adevărate lumi survin în sensul propriu al cuvântului; … în cazul desenatorului Ilfoveanu, operația transmutatorie începută demult în atelierul pictorului, e dusă mai departe, către acea limită în care vizibilul întâlnește invizibilul, iar sensibilul se învecinează cu inteligibilul; … prin mijlocirea desenului, a semnului-esență, Sorin Ilfoveanu atrage în câmpul expresiei plastice o bogație de idei, de metafore și secvențe rituale, toate evoluând fastuos, sub semnul unei comunicări de-o maximă generozitate”.Cele două tipare mistice, cel consacrat și cel personalizat, acesta din urmă sedimentat în adâncul cupei, refuză încă să se suprapună deplin. Și, probabil că, niciodată nu vor coincide în totul, căci atunci rolul artistului s-ar restrânge drastic. Din creator, el ar deveni un simplu ilustrator. Dar care sunt ciclurile? Ce nume poartă? Știu că în atelierul maestrului Ilfoveanu plămădirea lor continuă. Din acest motiv, numirea s-ar putea vădi superfluă. Le voi înșira, totuși, sec, pentru că pe această cale, aidoma unui Mercator al uneia dintre nenumăratele hărți ale imaginarului – anume aceea pe care am fost invitat s-o explorez – să pot trasa, cu aproximația de rigoare, țărmurile și reliefurile unui tărâm aflat în deplină stăpânire și, aș adăuga, în „deplină plămădire» a maestrului Ilfoveanu: Desene holbeiniene (1999), Erotika Biblion (1996-2006), titlu care ar putea fi tălmăcit prin sintagma Erotică livrescă, Fragmentarium (1999-2006), Fric (2002), Nașterea (2004), Festastulorum (2004), Baladă pentru Sara (2001), Vânătorile (2004-2006), Bacante (2001-2004), Bucolicele (2001-2006), Saturnalii (1999-2001-2004), Peisaje din Rădești (1998-2000), Vânzătorii de flori (2000-2004), Hierofant (1998-2002), Omul cu pisica (2001-2003-2006), Metamorfoze (2001-2004), Botezul (2004), Peisaje din Enisala(2006), Păsărarul (1997-2004), Tobit (2006), Baia (2006), Obiecte (1990-1994), Anabasis (1997-2000), Omul cu capra (2000-2006). Corespondentul acestora în operă trebuie căutat în timpii creației, sălășluiți în mintea artistului, dar și în simțul său tactil, în degetele fremătătoare care țin creionul, același pe care maestrul Ilfoveanu îl înfățisează uneori în desene, ca pe o emblemă a creației.Pare la fel de firesc să descoperi personajele imaginate de maestrul Ilfoveanu în rolurile prescrise de Ștefan Agopian, pe cât este de firesc ca, ajungând în Spania, să te pomenești spectator al unei coride. Și mai cred, a decoperi între text și imagine o afinitate în plus: lumea cuvântului și lumea imaginii par să se fi sustras condiționărilor spațiale. Cum personajele scriitorului acționează mai mult prin forța cuvântului, care le propulsează în faptă, și nu prin descrierea amănunțită a faptei, se ceează, în timpul lecturii, efectul unei ciudate aspațialități. Aceeași pe care ne-o sugerează personajele din desenele maestrului Ilfoveanu. În libera lor evoluție, ele se livrează doar pe sine și, prin această nemijlocire dizolvă sentimentul distanței . Realitatea „lui acolo” este abolită. Doar ideea „de aici”, contează și, pentru a o face acut prezentă, construcția umană se întinde în unele dintre desene -aidoma unei punți-, din margine în margine de coală, înghițind, practic, spațiul evoluției sale.

Ștefan Agopian

„Singurătatea personajelor lui Sorin Ilfoveanu, tristețea lor venită parcă din alte vremuri. Lumea fără timp, dar nesfârșită tocmai din cauza asta. Gesturile încremenite într-un ceremonial al morții, când nimic nu mai e tragic, ci numai un moment a ceea ce suntem”.
Expoziții personale selecție:

1960-1990:

1968 – Muzeul de Artă din Pitești
1970 – Galeria Galateea, București
1972 – Galeria Apollo, București
1975 – Muzeul de Artă din Cluj-Napoca
1977 – Galeriile Municipiului București
1982 – Galeria Simeza, București
1984 – I M S Gallery, Oslo
1985 – Muzeul Național de Artă, București
1987 – Galeria Marais, Paris
1988 – Institutul Francez, București

1990-2000:

1993 – Galeriile Artexpo, Teatrul Național București
1994 – Galeria First, Timișoara
1993 – Centrul Cultural Român, Viena

după 2000:

2000 – Muzeul Național de Artă, București
2001 – Galeria MMG, Tokyo
2002 – “Codex Ilfoveanu”, Galeria de INTERESE, București
2002 – Muzeul Brukenthal, Sibiu
2002 – Muzeul de Artă din Cluj Napoca
2008 – holul Bibliotecii Județene Argeș “Dinicu Golescu” – Pitești
2010 – „Galeria Arcade 24”, Bistrița, curator Oliv Mircea;
2011 -„Ilfoveanu 2011”-pictură, Sala Dalles, București, curator Radu Boroianu
2011 – „Desene 2008 – 2011”, AnnArt Gallery, București

Expoziții de grup selecție:

1969 – Astra, București
1972 – “Arta portretului”, Galeria Apollo, București
1973 – Expoziție cu prilejul celui de-al 11-lea Congres Internațional de Estetică, București
1974 – “Desenul român contemporan”, Muzeul Național de Artă, București

– “Arta si energie”, Galeria Noua, București

1975 – “Obiect, Imagine, Sunet”, Galeria Nouă, București
1978 – Galeriile de Artă ale Municipiului București
1982 – Centrul Internațional de Presă, Atena
1984 – Galeria I.M.S., Oslo
1987 – Galeria Orizont, București
1988 – Galeria Volda, Norvegia
1989 – Arnhem, Olanda
1991 – Galeria Volda, Norvegia
1993 – Centrul Cultural Român, Viena
1995 – Muzeul de Artă din Götteborg, (cu Ștefan Câlția și Ion Iancuț)
1997 – Tegnerforbundet Hall, Oslo

– Fundația Culturală din Abu-Dhabi, Emiratele Arabe Unite – Muzeul de Artă din Sharjah, Emiratele Arabe Unite

1998 – Expoziție organizată de Wolfgang Schriner la Muzeul din Bad Steuben,

Germania – “Transfigurații”, expoziție de grup organizată de Fundația Anastasia la Mucsarnok, Ungaria – Expoziție la Galeriile Bancorex, împreună cu sculptorul Adrian Ilfoveanu

1999 – “Sacrul în Artă”, Palatul Parlamentului, București

“Maculata Conceptie”, Muzeul Literaturii Române, București, împreună cu Adrian Ilfoveanu și Ștefan Agopian

2000 – Galeria Jungersted & Brostrom, Copenhaga
2002 – Galeria Littman & White, Portland, SUA
2009 – Expoziția Saga Ilfoveanu, (Sorin, Ana-Ruxandra, Adrian, Nicu Ilfoveanu), Galeria ArtSociety
2009 – Mitologie Soggettive, Rocca Paulina, Perugia, Italia;
2010 – ZOOMANIA.RO, Muzeul Național de Artă Contemporană, București;
:
Simpozioane și festivaluri de artă:

1977 – Voos-Bergen, Norvegia
1978 – Bienala de la Veneția, Italia
1982 – Bienala de la Valparaiso, Chile
1986 – Festivalul Internațional de Pictură, Cagnes-sur-Mer, Franța
1988 – Olimpiada Artelor, Seoul, Coreea de Sud

Alte activități:

1970 – 1973 – organizează Muzeul de Artă din Pitesti, în colaborare cu Virgil Poleac
1974 – realizează frescele Teatrului “Al. Davilla” din Pitesti, împreună cu Dan Broscauțeanu și Ștefan Câlția
1975 – înființează filiala din Pitești a Uniunii Artiștilor Plastici din România
1978 – restaurează Palatul Ghika Tei din București, împreună cu Dan Broscauțeanu și Elena Roșca
1992 – 1998 – organizează anual o tabără de pictură la vila “Florica”, în Argeș
1993 – lansează caietul Șapte Psalmi, editat de Sorin Dumitrescu la Editura Anastasia
2001 – sfințirea troiței construită împreună cu fiii săi în Rădești

Burse, premii și distincții:

1972 – Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din România
1972 – Premiul pentru Tineret al Uniunii Artiștilor Plastici
1981 – Premiul Academiei Române pentru Pictură
1981 – Premiul pentru Pictura al Uniunii Artiștilor Plastici
1999 – Premiul Primăriei Municipiului București – ARCUB
1999 – Premiul pentru Arta Plastică al Revistei “Cuvântul”
2000 – Ordinul Național – Serviciul Credincios în Grad de Mare Ofițer
2001 – Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici
2011 – Premiul Prometheus pentru Opera Omnia.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Ilfoveanu

http://www.ilfoveanu.ro

Citi si

“In tinerete, poate din trufie, cautam succesul”-interviu cu Sorin Ilfoveanu

Sorin Ilfoveanu la Sala Dalles