Grigorescu Ion

Anul Nasterii: 1945

ion_grigorescu_arhivaIon Grigorescu

S-a nascut  la 15 martie 1945, București este un pictor, desenator și eseist român, contestatar al regimului și sistemului comunist, critic al societății consumiste de azi, personalitate de prim rang a artei plastice românești și europene. Opera sa artistică cuprinde lucrări de pictură, desen, gravură, pictură bisericească, icoane, fotografie și artă video. Ion Grigorescu publică texte teoretice, pagini de jurnal, studii de istoria fotografiei în revistele, Arta, Secolul 20.ion_grigorescu_fratii Opera sa a rămas mult timp necunoscută, reputația sa reputația sa traversând granițele României numai după 1990. În prezent este considerat un artist de excepție, iar operele sale, repere prețioase în peisajul artistic contemporan.ion_grigorescu_the_18th_week_friday
Din 1967, Ion Grigorescu abordează teme precum sexualitatea, corpul uman, peisajul și mai ales omniprezența politicului. În timpul regimului comunist, artistul și-a desfășurat activitatea pe ascuns, autocenzurându-se.ion_grigorescu_flowers_at_bethonvillers

Studii:

1969 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția pictură, București
Din 1989 expune alături de Grupul Prolog

Expoziții personale – selecție:

1981 Sao Paulo Biennale,Curator Radu Pricopovici;
1990 Third s Eye Gallery Glasgow, Point Est, curator Andrew Nairne;
1991 Wanderlieder, Stedelik Museum Amsterdam, curator W. Beeren;
1991 Anatomia opunerii/expunerii/supunerii, Galeria Căminul Artei, București;
1992 Mahlzeit für eine tote Kultur, Schauplatz Zeitgennössischer Kunst, Viena; Politica, religia și arta în față cu crima, Galeria Catacomba, București;
1993 Animalitate, societate, divinitate, Institutul Cultural Român, Venetia;
1994 Galeria First, Timișoara;
1998 Documente 1967-1997, Muzeul Național de Artă, Departamentul de Artă Contemporană, București;
1998 Nava, Galeria Catacomba;
1999 Una Bisanzio Latina, Biserica S. Maria Poppolo,Roma curator Sorin Dumitrescu ;
2000 Expoziția 2000+ Collection, Ljublijana, Slovacia;Ion_Grigorescu_Coronita2001 Remedy for Melancholy, Edwin Kunsthalle, Stockholm, curator A. Kreuger;
2002 Auf der Suche nach Balkanien, Neue Gallerie Graz;
2004 “Fotografii recente”, Galerianoua ;
2007 Geta Brătescu/Ion Grigorescu „Resurse”, MNAC,București, curator Ruxandra Balaci, Magda Radu ;
2008 Expoziție Superpositions, Galeria Jean-Gabriel Mitterand, Paris;
2008 Galeria Astra, Milano, curatori Ruxandra Balaci și Marco Scotini;
2009 Kunstverein Stuttgart, Practici Subversive, curator Ileana Pintilie;
2009 Expoziție Muzeul Național de Artă Contemporană din Varsovia;
2010 Oedipus the Wanderer, Galerija Gregor Podnar, Berlin[3]

Expoziții de grup, festivaluri, bienale – cu lucrări de pictură, obiect, instalație, fotografie și/sau video

1979 – Bienala Internațională de Gravură, Bradford
1990, Galeria Galateea, București; Points East, Third Eye Center, Glasgow;
1991, DAgegen – Verbotene Ostkunst 1948-1989, Austria; Wander Lieder, Stedelich Museum, Amsterdam; Stare fără titlu, Muzeul de Artă;
1992, Pământul, Muzeul de Artă Timișoara;
1993, Festivalul de Performance Zona Europa de Est, Muzeul de Artă, Timișoara;
1994, Expoziția grupului Anastasia, Kiscellimuseum, Budapesta; Nomadic (participarea românească) Bienala de Artă Contemporană, Sao Paulo; 01010101…;
1994 Muzeul Țăranului Român, București; Tendințe în fotografia contemporană românească, Fotogaleria GAD, București;
1995, The Artistic Ego and the Dilemas of the Postcomunist Age – Month of Photography, Bratislava;
1996, Festivalul de Performance Annart, lacul Sf. Ana; Festivalul de Performance Zona Europa de Est 2, Timișoara; Le Corps Photographié, FRAC Alsace, Strasbourg; Experiment, Galeria 3/4, București;
1997, Pavilionul României (cu Ion Bitzan), Bienala internațională de Artă Contemporană, Veneția;
1998, Body and the East, Moderna Galerija, Ljubljana,
1999, Atelier Vagabond, Galeria META, București;
2005 Foundation Gulbernian, Lisabona
2006 Jucării pentru copii, Ion Grigorescu și Mircea Cantor.Galeria Studio Protokoll;
2006 Salonul de Artă, Belgrad ; 2006 Cabaret Voltaire Zuerich ;
2009 Cel ce se pedepsește singur. Ștefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu: arta și România în anii ’80-’90 Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, curator Erwin Kessler
2009 Galeria Adreianamihail, Nimic mai de preț ca valoarea zilei, Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Ciprian Mureșan, Mona Vătămanu și Florin Tudor, curator Magda Radu
2009-2010 Expoziție itinerantă „…de porc”, Centrul Național al Dansului București, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, curator Erwin Kessler.
2010 Construcții Auxiliare Provizorii, Galeria Recycle Nest, București
2010 „Gender Check. Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe”, Muzeul de Artă Modernă din Viena
2010-2011 „After the Fall”, Hudson Valley Center for Contemporary Arts (HVCCA);
2010 “Ten, co sam sie karze” la Centrul de Artă “Bunkier Sztuki” Cracovia: Stefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion

Grigorescu. Arta și România în anii 80. și 90.

2010 Bienala Internațională de Artă de la Berlin
2010 „Les Promesses du Passé“/„Promisiunile trecutului”, 1950-2010, Centrul „Pompidou“, Paris[5]
2010 A 4-a ediție a Bienalei Internaționale de Gravură Experimentală, Centrul Cultural Palatele Mogoșoaia.
2011 Level 2 Gallery: Out of Place, Tate Modern, London[6]
2011 Bienala de la Venetia, Pavilionul României, Performing History- artiști Ion Grigorescu și cuplul Anetta Mona Chișă & Lucia Tkacova, curatori: Maria Rus Bojan și Ami Barak.
2011 Bienala de la Venetia, Pavilionul României, Proiectul Romanian Cultural Resolution cercetarea contextului artistic contemporan din România, initiatori Adrian Bojenoiu si Alexandru Niculescuion grigorescu artindex

Expoziții Prolog-selecție:

1989, 1990 – Galeria „Căminul Artei”, București;
1991 – Galeria „Artexpo”, București, (în cadrul Expoziției „Filocalia”);
1992, 1996, 1997 – Galeria „Catacomba”, București;
1994 – Arte Fiera- „Seduzione della Differeza, Bologna
1994 – Institutul Român de Cultură și Cercetări Umaniste, Palazzo Correr, Veneția, Italia;
1994 – Muzeul de Artă Timișoara (în cadrul Expoziției „Orient- Occident”);
1995 – Expoziție Prolog organizată de Fundația Anastasia, Limasol, Cipru;
1996, 1999, 2002 – Galeria 28, Timișoara;
1999 – Sala Constantin Brâncuși (în cadrul Expoziției „Sacrul în artă”), București;
2000 – Galeria Ludovic, București;
2001, 2004 – Galeria Anticariat Curtea Veche, București;
2003, 2007 – Simpozion Prolog, Peintre a Bethonvilliers. Prologue et ses invites, Bethonvilliers
2004 – Muzeul de Artă Arad;
2006 – Expoziția „Prolog 20 de ani”, Muzeul de Artă, Alba-Iulia.
2008 – Cuptoare- Simpozion Prolog
2009 – Galeria Sub_Cărturești, București;
2010 “Prolog – 25 de ani” , Galeria Anticariat Curtea Veche, București
2010 – Galeria Zikkurat, Teatrului Național și Palatului Artelor din Budapesta

Premii – selecție:

1972 – Premiul Tineretului, (U. A. P. R.)
1978, 1989 – Premiul Criticilor de Artă
1993 – Premiul Andrei Cădere
1998 – Premiul pentru restaurare de pictură bisericească
1998 – Premiul Revistei „Cuvântul”

Opera:

Artist cu o activitate complexă, adesea citat printre pionierii experimentalismului românesc al anilor ’60-’70, Ion Grigorescu este unul din punctele de reper ale deceniului zece. Personalitate definită prin autoexigență și angajare într-un exercițiu continuu de raportare critică la context, Ion Grigorescu este un spirit complex ce analizează ființa și creația din perspectiva energetică și metafizică. În permanenta căutare a unei atitudini și expresii originale, artistul se retrage din activitatea publică și expozițională din 1983 și se dedică restaurării de pictură monumentală în biserici din Oltenia.

Momentul 1989 marchează apariția unui nou impuls. Pe acest fundal, prezența lui Ion Grigorescu în anii ’90 ar putea fi „lecturată“ temporal în cinci etape/repere:

1990-1993: pictura, obiect, instalație, ambient în transformare, jurnal Revenirea la începutul anilor ’90, propune o nouă dinamică în dorința de a reforma conceptul însuși de expoziție. Prezențele sale individuale în galerii propun un proces de transformare a unui spațiu de expunere interior, marcat prin reamplasarea lucrărilor, inserarea de proiecții video și/sau intervenția artistului prin trasarea/modelarea de structuri efemere. Acest tip de expunere propusă de Grigorescu conține repere din lucrări mai vechi sau scoate la iveala materiale realizate înainte de 1990 (fotografii, desene, schițe, filme, texte). Titlul textului din catalogul expoziției Anatomia opunerii/expunerii/supunerii (Galeria Căminul Artei) se poate constitui ca o declarație de intenții pentru activitatea lui Ion Grigorescu din această etapă: „De stânga sau de dreapta? intre regimul comunist, oameni și mine însumi, împreună cu ei, retrospectiva confruntare a atitudinilor publice cu cele făcute la adapost“.

Confruntare înseamnă pentru Ion Grigorescu o stare autoimpusă ce se referă nu doar la universul spiritual, creativ, ci și la cel social și, implicit, politic. Atitudine afirmată înainte de 1989 și asumată ca „rezistență la fața locului“, un anume tip de militantism rămâne constant în lucrările sale. Titlurile joacă un rol important: unele fac evidentă aceasta opțiune, într-o manieră directă, funcționând ca subliniere a sensului imaginii (Țara nu e a milițienilor, securiștilor și comunistilor; Hitler-Ceaușescu; Animalitate, societate, divinitate; Venirea minerilor etc.); altele au rolul de localizare reflexiv-ironică (Copii la Iași, Țăran din Maramureș, Tărâmul Făgăduinței).
Într-un moment repulsiv din reflex față de ideea de „artă angajată/militantă/socială“, Ion Grigorescu își asumă această atitudine în demersul de modelare a unei identități, o identitate stabilită vizavi de individ, de grup, de context (istoric/social/politic/artistic etc.). Remarcăm prezente în lucrările sale de pe același palier reperele totalitarismului, iconografia crestină, momente din istoria României legate tocmai de afirmarea și apărarea unei identități, momente plasate în ecou cu istoria trăita în perioada 1990-93. Militantismul lui Ion Grigorescu trebuie însă citit ca punere în chestiune, ca atitudine de problematizare – teoretică și plastică – a unei stări de fapt, ca tentativa de „deschidere a ochilor“ orbiți de entuziasm.
Este interesant de remarcat subtilitatea interesului său față de evenimentele conexe, față de textele apocrife, față de aceste side stories trecute și prezente care devin cu atât mai semnificative prin implicarea unei realități efective. Imaginile sale nu urmăresc o istorie „centrală“ axată pe personalități, ci descriu rotițele masinăriei și modul lor de funcționare.
În paralel, această etapă este și o tentativă de evaluare publică a demersurilor personale dinainte, din perspectiva unei detașări temporale și conceptuale. Relația sa cu textul – afirmată nu doar în paginile revistei Arta – în legatură cu istoria fotografiei sau cu demersul artistic personal capătă o nouă definire prin publicarea unor texte de jurnal. Aceste texte funcționează ca o punte de legătură între intim și public, între trecut și prezent. 1993-1997: acțiune/performance, video, fotografie Această etapă s-ar defini printr-o sensibilă modificare de accent atât la nivelul tematicii cât și la cel al mijloacelor folosite.
Participarea sa la o serie de festivaluri de performance marchează unul dintre aspecte. Dacă și înainte (anii ’70) a realizat o serie de acțiuni/performance, ceea ce face acum e diferit atât ca abordare, cât și ca asumare a relației cu publicul. Astfel, acțiunile sale nu mai sunt închise în atelier având ca martor aparatul de fotografiat/filmat sau realizate în prezența unui public care nici nu este avertizat de ceea ce se petrece. Acum poartă un titlu, fac apel la o serie de repere culturale clar definite (Hamlet, Oedip). De remarcat este păstrarea interesului pentru acele side stories afirmate acum ca un „comentariu de subsol“. Deși adresate unui public avizat, de multe ori acțiunile lui Ion Grigorescu se desfăsoară discret, în paralel cu alte acțiuni, sau dislocă publicul din spațiul consacrat manifestării. Deseori are ca parteneri actanți propriii copii, ceea ce de obicei subliniază sensul acțiunii.
Contactul cu noile medii din această perioada are ca prim reper prezența în cadrul simpozionului Săptămâna video românească – organizat în cadrul primei expoziții anuale a Centrului Soros pentru Artă Contemporană EX ORIENTE LUX (1993) – cu o transpunere pe video a filmelor experimentale, precum și a filmărilor realizate în video după 1990.

Un al doilea reper este participarea la cea de-a doua expoziție CSAC, 01010101…, cu tema Artistul ecou al problemelor comunității. Implicarea în acest proiect a demarat cu un stagiu de inițiere in computere și Internet care s-a constituit pentru Ion Grigorescu în declansatorul unui nou tip de atitudine față de sine și creația proprie. Proiectul realizat Habiter l’inhabitable readuce în discuție definirea identității în raport cu comunitatea.

Acest interval temporal circumscrie o serie de participări cu fotografii la expoziții de mare anvergură. Proiectul Nomadic (curator Călin Dan) – participarea românească la Sao Paulo in 1994 – s-a constituit într-o instalație compusă din fotografii de artiști. (Au mai participat: Dorel Gaina, Teodor Graur, Iosif Kiraly, Radu Igaszag, Călin Man). Expozițiile realizate sau selecțiile făcute de Ruxandra Balaci: Tendințe în fotografia contemporană românească (București), The Artistic Ego and the Dilemas of the Postcomunist Age (Bratislava), Le Corps Photographié (Strasbourg), Experiment (București) au adus în fața publicului experimentele fotografice realizate de Ion Grigorescu. Având o relație lipsită de inhibiție cu aparatele, Ion Grigorescu nu a fost niciodată preocupat de calitatea tehnică a execuției. Preocupat în primul rând de imagine, Ion Grigorescu afirma demersul său în zona fotografiei ca fiind legat de „cartea de amintiri, de text, de supunerea ei față de text“. Fotografia care a determinat în pictura lui Grigorescu o abordare realistă este tratată pictural în mediul său propriu.

1997: Veneția

Participarea în pavilionul central al României la Bienala de la Veneția din 1997 pune în aceeași formă demersul său metafizic – neo ortodox – și atitudinea experimentală, pâna în acest moment destul de evident separate. La Nave este o instalație-arhitectură ce asociază panouri de frescă ancorate pe scheletul de lemn al unei arce virtuale. Densitatea conținutului iconografic și efemeritatea structurii pe ansamblu se citesc astfel într-o perfectă coerență privite în ansamblul creației lui Ion Grigorescu.

1998: Reveniri

Expoziția personală organizată în cadrul Departamentului de Artă Contemporană al Muzeului Național de Artă, București, nu este o retrospectivă, ci jurnalul a trei decenii. Expoziția organizată de Ruxandra Balaci a avut ca ax corpul și reprezentarea sa ca verigă de legatură între mundan și divin. Preocupările legate de reprezentarea corporală parcurg abordari de la body-art la conceptualism. Această expoziție subliniază incercarea permanentă a artistului de a inova în cadrul mediului, al formei, al limbajului prin parcurgerea și epuizarea surselor în raport cu optțunile proprii.

1999: Atelier vagabond

Un nou tip de atitudine se observa cu prilejul simpozionului Atelier Vagabond, organizat de Romelo Pervolovici și Maria Manolescu în cadrul Fundației Meta. Ion Grigorescu afirma preocuparea manifesta pentru păstrarea unei conduite morale și a unei coerențe între creație și viața personală, plasându-se critic față de tema propusă. De această dată, artistul este el însuși generatorul acelui tip de side story care punctează o atitudine și face inteligibil momentul istoric. Deceniul zece se concentrează pentru Ion Grigorescu într-o stare de autoevaluare, de așteptare și de acumulare de energii creatoare. Profil ’90. Ion Grigorescu Side Stories,Irina CIOS, Observatorul Cultural,Numarul 21,Iulie 2000

sf.cruce_MNAC_grigorescu_1_Ion Grigorescu, Sfânta Cruce / The Holy Cross, 2013

Aprecieri:

Pentru Ion Grigorescu ruina, atât în privința conținutului cât și a apariției ei, este în concordanță cu crezul lui artistic: «Sunt împotriva impunerii unui stil,de aceea nu am fost niciodată un pictor complet. Nu îmi place să îmi privesc lucrările în atelier, pentru a nu mă simții îndatorat lor.» Lucrările lui pot lua forma unor fragmente în curs de dezintegrare, se pot constitui ca intervenții discrete, utilizând resturi potrivite din cotidian sau ziduri ale caselor demolate. Atunci când descoperă întâmplător în natură musuroaie sau cuiburi le fotografiază sau le colecționează, deorece acestea reprezintă pentru el dovezi ale unei dialectici a dispariției și reapariției care acționează în lume. Practica artistică a lui Ion Grigorescu este marcată de o contradicție internă; deși aceasta se contituie adeseori printr- o negație, artistul încearcă să unifice arta cu viața, exprimându-și atașamentul față de unul dintre țelurile principale ale avangardei. Impulsul de a elibera arta de limitele ei a fost inspirat și de exemplul Joseph Beuys care se considera în același timp artst și non-artist și pentru care «totul era artă și fiecare aspect al vieții putea fi abordat în mod ceativ, cu inventivitate și cu simț al ritualului». Exemplare pentru această atitudine sunt numeroase fotografii care îl prezintă pe Ion Grigorescu angajat în activități cotidiene, investite de el cu o dimensiune ritualică: «Pentru mine, toate activitățile zilnice ca spălatul hainelor, pregătirea mesei,cumpărăturile sau munca pe șantier sunt performance-uri, sunt artă, sunt acte de supraviețuire».

….Artistul își exprimă astfel neâncrederea în privința mijloacelor și a misiunii artei,neâncredere care pătrunde în miezul concpției sale despre artă amenințând să anaihileze formele ei de manifestare. După cum spunea Peter Burger,într- un context în care identifica modalități ale reântoarcerii avangardei în arta contemporană «Când opera de artă se interoghează astăzi asupra sensului ei, ea nu mai este animată de patosul revoluționării vieții, ci mai degrabă de un patos al dispariției». Într-adevăr, «patosul dispariției» pare să caracterizeze exemplar arta și personalitatea lui Ion Grigorescu.

Magda Radu:

Contribuția lui Ion Grigorescu în domeniul fotografiei este una fundamentală pentru arta contemporană românească, intensitatea expresivă a lucrărilor sale datorându-se intervenției asupra fotografiilor, supraexpunerilor și suprapunerilor de imagini, dar și utilizării fotografiei pentru interogarea directă a eului. Un anumit minimalism și, în același timp, o notă picturală se regăsesc și în creațiile recente prezentate de Galeria Nouă, incursiunea în spațiul personal, intim, fiind una întunecată, saturată, asemanatoare unei picturi ce poartă semnele fascinante ale timpului. Cadrajele fotografiilor sunt neobisnuite, mișcarea, atunci când există, este hieratică, iar poetica intimității e subliniată prin multiple momente de neclaritate. Se creează astfel, și prin corelarea cu filmul esențial anti-narativ și cu fragmentele de jurnal, imaginea unei existențe frământate, a unui spirit profund interogativ, pentru care „experiența culturală este la fel de concret determinantă ca și cea socială, politică sau corporală“

Lucrări de Ion Grigorescu – selecție

Me in Pyjamas, 1978/2007 – http://farm2.static.flickr.com/1109/896112447_8b7c1cf133.jpg?v=0
Selves superimposed, 1977/2007 – http://farm2.static.flickr.com/1211/896112925_9ed7a354bb.jpg?v=0
http://media2.gruprc.ro/photo/thumbs/450_500/022009/1630edb6418df81d8bedd8b26c619d36
Dialogue with Comrade Ceausescu,1978 – http://www.xposeptember.se/galleri/jpg_ion.jpg
Mimicry, 1975, – http://www.wkv-stuttgart.de/images/ion-grigorescu-mimicry-1975-courtesy-ion-grigorescu-96.jpg
Box, kadr z filmu, 1977 rok. – http://news.o.pl/wp-content/i/2009/01/boxing-ion-grigorescu.jpg

Ion Grigorescu – pagini de jurnal:

..Am iubit dintotdeauna oamenii; poate că asta e datoria pe care o am la comunism, poate chiar la stalinism, poate singura datorie, singura minciună care mă convinsese pe nesimțite (deoarece în familie toți eram „reacționari”) poate pentru că iubirea fusese furată de la creștinism. Punctul pe i l-au pus Nae Prelipceanu și Ion Drăgănoiu într-o seară, în anii 76-77 când au propus un fel de academie a ironicilor, ceea ce s-a realizat prea bine după iggo, iar eu îmi simțeam neaderența, cu cât mă recunoșteam mai atare. (Iată de ce unele prietenii se răcesc se șterg ). Ironia și cinismul par a fi o boală a tinereții. Eu m-am abținut să fotografiez oameni în mizerie. Nu pot fi tratați cu viteza cu care se iau pozele.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Grigorescu

Cititi si

Ion Grigorescu-O litografie si o radiografie