Olga Greceanu
(Nasc.1890, Mănăstirea Nămăiești, Argeș -Dec.1978, București)
Biografia Olgăi Greceanu ne relevă una dintre cele mai impozante figuri ale culturii moderne românești. Născută într-o familie cu rădăcini nobile vechi, Olga va fi îndrumată spre o educație aleasă. În 1911 începea concomitent cursurile Academiei de Artă din Liege și cele ale Facultății de Chimie din cadrul Politehnicii.Până la începerea războiului, moment ce îi va întrerupe studiile, Greceanu avea deja conturate principalele calități artistice, în 1915 expunând la prima Expoziție a femeilor pictore și sculptore. După reluarea cursurilor la Academia din Liege, artista absolvește în 1922 și revine în țară, unde își va începe cu adevărat cariera. În ceea ce privește viața artistică, Greceanu se va implica în organizarea expozițiilor dedicate exclusiv artistelor plastice, însă va fi un pilon și în inițierea unor asociații și evenimente. Este unul dintre membri fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase, pornește alături de Nina Arbore și Cecilia Cuțescu Storck Asociația Artistelor Pictori și Sculptori și, tot în compania celor două artiste menționate, are un rol decisiv în organizarea expozițiilor Academiei de Arte Decorative.Compoziția monumentală o va defini pe Olga Greceanu în special după 1930, an în care întreprinde o călătorie de specializare la Paris. Este anul în care își însușește principiile frescei după stilul lui Paul Baudouin, moment decisiv pentru organizarea acelui imaginar specific bizantin, iscusit în timp de artistă. Deceniul al patrulea va reprezenta perioada marilor compoziții în frescă, fiindu-i comanditată o serie impresionantă de lucrări pentru amenajarea spațiilor bucureștene și nu numai.Printr-o expresie a spiritualului, decantată de vizualul monumental, artista ne oferă în lucrarea de față o fărâmă a unui univers plastic pe deplin stăpânit. Opera se relevă drept o măiestrie decorativă, care însă nu se generalizează sub caracteristica de imediatețe a figurativului, ci se conturează drept o extensie a cerebralității, modelată în jurul unui simbol profund. În linii simple și expresive, fără să uzeze de pitoresc cromatic, Greceanu epurează orice material parazitar pentru a transmite lucrării un maxim de încărcătură poetică și evocatoare.Deşi nu la fel de (re)cunoscută în timpul vieţii, Olga Greceanu se înscrie în cultura românească drept o reprezentantă de seamă a lumii artistice interbelice, alături de nume mari precum Pallady, Şirato sau Tonitza.

Din creaţia artistică a pictoriţei, remarcăm elemente de modernitate occidentală, precum şi elemente de spirit şi inspiraţie bisericească bizantină, alături de teme extrase din trecutul istoric şi naţional. Precum mulţi alţi artişti ai vremii ei, Olga Greceanu nu s-a limitat doar la pictură în a-şi exprima eul artistic.Artista s-a folosit şi de arta cuvântului pentru a-și sublima mesajul artistic; Olga Greceanu declara asupra originalităţii şi autenticităţii inspiraţiei şi manifestării ei artistice: „N-am imitat pe nimeni, n-am copiat pe nimeni […], am fost ca mine, pentru că nu m-am despărţit niciodată de stilul monumental, nu m-am contrazis niciodată, ci am făcut după cum inima mea voia şi simţea” („Ceva spus în treacăt”, 1977).“Alegoria decorativă” a Olgăi Greceanu se impune privitorului ca un tapet transcedental din care se propagă forme legendare de păsări şi flori. Prin nuanţe domoale şi îmbinări delicate de linii şi forme unduioase, prin motive vegetale şi animale de înaltă încărcătură simbolică, artista reuşeşte să capteze şi totodată să redea armonia, într-o înălțătoare celebrare a vieţii. Fluiditatea nuanţelor de fildeş se coagulează stufos într-un joc fascinant al diverselor forme de vegetaţie; acestea se derulează ritmat pe fond de roşu viu ca un perete de cărămidă. În stufărişul vegetal de inspiraţie Art Nouveau se remarcă prezenţa celor două păuniţe.Acestea conferă simetrie şi echilibru compoziţiei, constituind cel mai viu element al decoraţiei votive. Privită atât în detaliu, cât şi în ansamblu, Alegoria decorativă a Olgăi Greceanu convinge asupra originalităţii şi delicateţii în simţire a artistei, încântând şi captând privitorul într-o dimensiune de înaltă încărcătură spirituală.

Bibliografie:
IANCU-CIOVÂRNACHE, Ștefania, NANU, Adina, “Olga Greceanu”, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, 2004

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/catalogsearch/result/?q=olga+greceanu