Biografie

1922 – S-a născut la 28 februarie în Piatra Neamţ.
1947 – 1950 – Student al Academiei de Arte Frumoase, Iaşi, Secţia pictură, Clasa profesorului Corneliu Baba.
1950 – 1953 – Student al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia Pictură. Profesori: Alexandru Ciucurencu şi Octav Angheluţă.1954 – Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
1960 – 1970 – Colaborează la ziare şi reviste cu desene şi reproduceri şi ilustrează cărţi: 1961 – Ioan Slavici, “Mara” ; 1966 – Oscar Paulini, “Mein hund Hasso” ; 1968 – Dumitru Popovici, “Poezia lui Eminescu” – 2 vol. ;
1970 – Balada populară “Badiul”.
2001 – Eugen Crăciun decedează în Bucureşti, la 18 aprilie.

Licitaţii: Bonn (1998), Paris (2002), Bucureşti (2002).Expoziţii personale:

1958, 1963 – Expoziţie de pictură şi desen, Bucureşti.
1967 – Expoziţie de pictură, Bucureşti.
1969 – Expoziţie de desene dintr-o călătorie din Franţa şi Italia – Foyerul Teatrului de Comedie, Bucureşti.
1971 – Expoziţie de pictură, obiecte, Galeria Apollo, Bucureşti.
1974 – Expoziţie de pictură şi desen, Galeriile “Atrium Artis”, Geneva, Elveţia.
1979 – Expoziţie de pictură, Galeria Orizont, Bucureşti.
1984 – 1987 – Expoziţie itinerară cu caracter retrospectiv (pictură-grafica),la Muzeele de arta din Bacău, Piatra Neamţ şi Roman.
1995 – Expoziţie la Galeria Simeza, Bucureşti, cu tema “Jertfa bătută în cuie”.
1997 – Expoziţie itinerantă la Bacău(centrul G.Apostu) si Targu-Neamţ.
1998 – Maastricht (Olanda)
– sala C.C.A., Bucureşti.
2001 – Galeria “Apollo“-Bucuresti
– Duplex expoziţional, Eugen Crăciun – Michaela Nica, Centrul Cultural al Ambasadei Române, Paris

Expo personale postume:
2003 – galeria Galateca
2005 – Palatul Parlamentului-sala “C.Brancusi“
2006-2007: Expozitii la muzeele de arta din Slatina, Bacau, Barlad ,Cluj, Galati
2011 – Muzeul de arta din Roman si galeria Dana din Iasi
2012 – Muzeul de istorie si galeria municipala din Piatra Neamt
Expoziţii colective:

1949 – Debuteză la Salonul Moldovei din Iaşi.
1953 – 2001- Participă la toate manifestările artistice din Bucureşti şi din ţară expoziţii anuale, regionale republicane, festive, comemorative de pictură, grafică şi artă decorativă.
1956 – 1978 – Participă la expoziţii colective organizate în: 1956 – Viena, Praga; 1957 – Leningrad, Moscova, Calcuta, Veneţia, Florenţa,Marsilia; 1958 – Pekin, Sofia, Varşovia, Budapesta, Berlin, (RDG); 1959 – Belgrad, Dresda, Nisa, Copenhaga.
1960 – Atena, Istambul, Ankara, Cairo, Alexandria; 1961 – Damasc; 1962 – Sofia, Belgrad; 1966 – Varşovia;
1968 – Praga, Paris; 1970 – Sofia; 1977 – Helsinki; 1978 – Viena;
1970 – Expoziţia internaţională cu tema “Muzica subiect în Arta Plastică”, Bydgocsz, Polonia; – Expoziţia “Arta românească”. Ludenscheid, Germania; – Expoziţia “Artişti români contemporani la Torino”, Italia.1972 – Expoziţia “Desene inedite”, Galeria Apollo, Bucureşti; – Expoziţia “Arta portretului”, Galeria Apollo, Bucureşti.
1973 – Expoziţie de grup, Galeria Municipală, Ludenscheid, Germania; – Expoziţie în cadrul Festivalului Cibinului, Sibiu.
1974 – Expoziţie de grup, Berlin; – Expoziţie în cadrul Festivalului “Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ.
1975 – Expoziţia “Anul Internaţional al Femeii”, Galeria Nouă, Bucureşti; Expoziţia “Lucrul, imaginea şi semnul”, Galeria Nouă, Bucureşti; Expoziţia “Chipul uman”, Galeriile de artă Orizont, Bucureşti; – Expoziţie din cadrul Anului internaţional al femeii, Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti; – Expoziţia “Arta românească”, Tokio, Japonia.
1976 – Expoziţia “Ipostaze” – peisaj – ambient – artă monumentală, Galeria Nouă, Bucureşti.
1991 – 2002 – Expoziţii de grup: Austria, Italia, Franţa – galerie des Arches-in 2001.
2004 – OSIM,Bucuresti
2006 – Orfeu centre, Bruxelles
Călătorii de studii şi documentare:

1966 – 1987 – Bulgaria, U.R.S.S., Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Polonia, Austria, Franţa, Italia, Iugoslavia, Elveţia, Olanda.

Licitatii: Paris(Drouot)-din 2002,Bonn(1994),Bucuresti(din 2003)-la toate casele de licitatii din Bucuresti

Lucrări aflate în colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate:
România, Anglia, Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Spania, Suedia, S.U.A., etc.
Bibliografie selectiva: “Pictura românească în 1111 reproduceri”, 1970; “Pictura românească”, 1970; “Pictura românească în imagini”, 1976; “Dicţionarul artiştilor români contemporani”, 1976, “Arta românească modernă şi contemporană”, 1982; “Enciclopedia artiştilor români contemporani”, vol. I, 1996, “Oameni de seamă din judeţul Neamţ”, 2003 etc.

«Il y a des oeuvres d’art qui ont le don de s’imposer d’emblée par leur
expression et leur beauté, par la vérité qu’elles reflčchissent avec un accčnt
personnel manifeste. Elles ne vous laissent pas indifférents, au contraire,
ouvrent de nouvelles voies de compréhension de la réalité, vous émouvent
et vous enchantent, vous donnant le sentiment d’avoir enrichi votre esprit.
Les oeuvres en huile, pastel, gouache, du peintre Eugen Craciun sont de
cette nature.»
Petru Comarnescu, 1956

Petre Oprea – “Eugen Crăciun – un împătimit suprarealist român”
Învingându-şi timiditatea de moldovean, Eugen Crăciun, încă student la Institutul de Arte Plastice din Iaşi, clasa
profesorului Corneliu Baba, a trimis o lucrare la saloane în 1948 şi alta în 1949 (salonul Moldovei), care au fost
admise. Acest succes l-a determinat să-şi continue studiile la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, la atelierul
profesorului Alexandru Cicurencu şi Octav Angheluţă însă şi datorită faptului că Institutul de Arte Plastice din Iaşi
avea să-şi înceteze activitatea pentru o vreme.
Ca absolvent al Institutului de Arte Plastice din Bucureşti, Eugen Crăciun a participat la toate expoziţiile anuale şi
de grup cu caracter naţional sau regional, din anii următori până spre sfârşitul carierei, cu lucrări de pictură, grafică
şi artă decorativă.
Creaţia lui a fost imediat receptată pozitiv de critica vremii şi de oficialităţi drept care lucrările sale au fost
achiziţionate sau incluse în expoziţiile de artă românească organizate de Uniunea Artiştilor Plastici sau Ministerul
Culturii peste hotare la: Varşovia, Moscova, Ankara, Calcutta, Atena, Cairo, Belgrad, Dresda, Viena, Hamburg, Florenţa,
Copenhaga, Paris, New York etc.
Chiar de la debutul său s-a remarcat prin promovarea cu multă îndrăzneală a unor teme şi soluţii plastice inedite
arătând mari disponibilităţi imaginative şi tehnice.
Începând din deceniul VII al secolului XX, Eugen Crăciun păşeşte ferm pe tărâmul artei abstracte, numărându-se
printre primii pictori ce au promovat acest tip de artă în România, în a doua jumătate a secolului. Concomitent, şi
oarecum timid, începe să experimenteze şi suprarealismul. Fiecare încercare cu reuşite certe estetic, a întâmpinat şi
unele dificultăţi din partea opticei înguste a oficialităţilor şi atmosfera rece, reticentă a colegilor susţinători ai poziţiei
artei oficiale în general realistă.
După ce trece printr-o perioadă figurativă, din a doua jumătate a anilor 80 şi-a dedicat creaţia promovării aproape
în exclusivitate a unui nou gen de suprarealism, afirmându-se cu prestanţă în explorarea imaginarului.
A izbândit să-şi impună un stil propriu şi realizările sale să-i deschidă calea unui real succes.
O moarte nemiloasă i-a stopat încă timpuriu aspiraţiile.
Prin ceea ce a creat şi avem cunoştinţă, Eugen Crăciun s-a impus ca un talent viguros, fiind un reprezentant
proeminent al suprarealismului şi neoexpresionismului românesc din ultimul sfert de veac al secolului XX.

Resurse de înnoire

Despărţirea pentru moment de etapa anterioară,
marcată de elementele unei viziuni suprarealiste, dar
nu lipsită de interes în plan estetic, echivalează cu o
explicită reformulare a principiilor ce-i jalonează
creaţia recentă. Astfel, în raporturile sale cu natura,
artistul pare interesat de esenţe şi mai puţin de detalii,
chiar dacă acestea din urmă nu sunt cu totul excluse.
Apoi, ceea ce îl acaparează nu mai este atât atmosfera
unui loc, cât, mai ales, spiritul lui. Aceasta pare a fi
traiectul sondărilor succesive în peisaj, sensul
interogaţiilor adresate unei realităţi artistice ce
transcende realul.

Valentin Ciucă
despre expoziţia artistului la Muzeul din Roman,
din revista „Cronica” (Iaşi), 19 februarie 1988

Cititi si

Din nou despre Eugen Craciun(01)

Din nou despre Eugen Craciun(02)

Eugen Craciun- un remember obligatoriu