Brăduț Covaliu

(Nasc.1924, Sinaia – Dec.1991, București)

A fost un pictor român, reprezentant al realismului socialist.Între 1942-1947, a studiat la Academia de arte frumoase din București avându-l ca profesor la pictură pe Jean Al. Steriadi. A debutat în 1953, expunând la Salonul Oficial, apoi a participat cu regularitate la expozițiile oficiale (republicane și municipale) precum și la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare, pe toate continentele. În 1962, reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1963, este ales secretar al Uniunii Artiștilor Plastici, iar în 1968, este ales Președinte al aceluiași for. Din 1969, desfășoară activitate didactică la Institutul pedagogic din București, apoi la Institutul „N. Grigorescu”

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Br%C4%83du%C8%9B_Covaliu

Brăduț Covaliu: “Peisaj de vară”

Are şansa să fie remarcat încă de la debut (1946) de George Oprescu al cărui prestigiu avea acoperire şi pentru cei mai înverşunaţi duşmani, cunoscut fiind pentru parcimonia cu care-şi împărţea laudele. Iată deci un tânăr ce trebuie urmărit în evoluţia lui, scrie viitorul academician. Şi nu s-a înşelat.
Lucrarea pe care v-o propunem datată pe verso 1986, este realizată 40 de ani după ce Oprescu îi apreciase calităţile de pictor, aproape de finele carierei, aş spune strălucite, ţinând cont de mulţimea aprecierilor pozitive cu care a fost necontenit încununată. Ordinea lui e mai preţioasă plastic decât a lumii externe, nota în 1975 criticul Ion Frunzetti, reamintindu-mi cuvintele lui Oscar Wilde despre Turner, citez liber, precum că natura seamănă tablourilor artistului englez şi nu invers. În sensul că investiţia făcută de pictor în peisajele sale depăşeşte datele naturale, transformându-le în operă de artă. E aici, în creaţia lui Covaliu, un cumul atât senzorial cât şi ideatic.
Cultură vizuală, spirit de observaţie, capacitate de sinteză, sensibilitate cromatică se contopesc, conlucrează, pentru a da la iveală opera. Cât, cum, în cât timp? sunt datele unei alchimii pe care doar autorul lucrării, intrat în nefiinţă, ne-o poate împărtăşi. Poezia cea mai intensă a dialogului lui Covaliu cu lumea închisă în rime cromatice, în raporturi de mase colorate şi-n arabescuri magice de linii, ce reproduc pe pânze jocul miraculos al unor hazarduri neîntâmplătoare, au prezidat, ca nişte dansuri de iele, la naşterea subiectului pictural al operei lui simte acelaşi critic de excepţie, Ion Frunzetti, poet la rândul lui şi traducător de poezie. Compoziţiile circulare şi-n diagonală alcătuiesc majoritatea lucrărilor semnate de Covaliu. Aceasta este în diagonală. Într-o epocă a zborurilor planetare, artistul n-a rămas surd, încercând să rezolve problema dinamicii şi a vastităţii spaţiilor prin linia oblică, prin contrapunerea unor ecrane, la început mai mult dreptunghiulare, treptat ovale sau rotunde, care taie de-a curmeziş suportul, printr-un sistem de accente grafice, prin ritmuri cromatice cu valoare de originalitate absolută. Aşa se deosebeşte un peisaj de Covaliu de unul de Mărginean sau de Brădean. Fiecare are un sistem şi un dozaj de semne propriu, o poetică la care aspiră şi şi-o construieşte necontenit.

La început cotat drept teluric, prin dominanta cromatică asaltată de brunuri şi ocruri, treptat pictorul, compunându-şi cântecele pentru galaxia noastră, abordând spaţiile planetare, îşi luminează paleta. În peisaju tratat două sunt culorile de bază, o primară şi o complementară, albastrul şi oranjul cu adjuvantele lor de griuri, ocruri, brunuri. Ai senzaţia că o felie din planeta noastră a fost smulsă şi propulsată spre spaţii înalte, aşa cum în alte pânze rolul e jucat de cavalcade sau de Icari temerari. De la un peisaj analitic (cel al începuturilor) redundant micilor colţuri de lume, universului satelor, s-a ajuns la unul sintetic, în concordanţă cu aspiraţiile cosmice ceea ce a dus la o accentuată abstractizare în plan conceptual şi stilistic, păstrând nu elementele mimetice, descriptive ci pe cele ce întreţin în esenţă sentimentul realităţii. Izbânzile unei exemplare discipline de atelier transpar în verva, în exuberanţa sporită a pastei făcând din această pânză o piesă de excepţie.

( R.G.)

Bibliografie:

BUŞNEAG, Olga, Tribuna României, nr. 39, 1974
CONSTANTINESCU, C. R., Scânteia tineretului, 1974
FRUNZETTI, Ion, Brăduţ Covaliu, Ed. Meridiane, 1975
GRIGORESCU, Dan, text introductiv la monografia B.Covaliu, Ed. Meridiane, 1985
OPRESCU, George, ‘Universul”, 1946

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/bradu-covaliu-peisaj-de-vara.html