Bob (Gheorghe) Bulgaru: “Cap de copil”

Numele lui Bob Bulgaru a revenit în atenția publică în 2006, când patrimoniul de lucrări aparținând pictorului, donat în 1986 Muzeului ”Vasile Pârvan” din Bârlad, a fost redat publicului printr-o expoziție cu caracter permanent. Același tip de recuperare a artistului cu destin tragic avea loc și în 1972, când Muzeul de Artă din Craiova îi organiza o retrospectivă, ocazie cu care publicul redescoperea opera lui Bulgaru, cunoscut drept ”pictor al copiilor”.
Integrat de Tudor Octavian în galeria de ”pictori uitați”, dar și în cea a destinelor tragice, curmate pe nedrept la așa-numita vârstă mesianică (în jurul a 30 de ani), Bob Bulgaru a rămas viu prin mărturiile literare ale celor care l-au cunoscut. Tipul pictorului boem, care picta în fața restaurantului-bar de pe Calea Victoriei, Bulgaru a dus o viață de lipsuri materiale pe care a înfruntat-o cu stoicism, arborând o ținută ireproșabilă. Student în științe umaniste – litere și filozofie, s-a aplecat cu pasiune spre arta renașterii, fiind un excelent desenator, adept al liniilor curbe.Blamat postum pentru epuizarea tematicii copilăriei până la refuz, Bulgaru a fost totuși un fin observator al unei lumi care fascinează prin inocență și drăgălășenie, dar al cărei potențial se ”decojește” infinit, în straturi succesive. Portretele sale de copii surprind subtile emoții și stări, folosindu-se de tehnici diferite și de o paletă cromatică vie, înscriindu-l astfel alături de alți pictori ai copilăriei ca Henția, Jiquidi ori Angheluță.

Bibliografie:
OCTAVIAN, Tudor, ”Pictori uitați”, Ed. NOI Media Print, București, 2003 cunoscuți”, Ed. ALMA, Craiova, 2009
PAPU, Edgar, MIHALACHE, Marin, “Bob Bulgaru“, Ed. Meridiane, București, 1984

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-primul-meu-tablou/bob-gheorghe-bulgaru-cap-de-copil.html