Dimitrie Berea

(N. 1908, Bacău – D. 1975, Paris)

După copilăria și adolescența petrecute în orașul natal, Dimitrie Berea ajunge în 1927 la București, unde se înscrie la Academia de Arhitectură, pe care o va frecventa până în 1932. În toată această perioadă tânărul își găsește un maestru în persoana lui Ion Theodorescu-Sion, alături de care va participa la organizarea Academiei “Ileana”. Debutul la Salonul Oficial, din 1933, apoi premiul “Bucureștiului”, obținut la expoziția Salonului din 1934, fixau traseul de succes pe care Berea avea să-l cunoască în anii ce vor urma, chiar dacă independent de România. Parisul va deveni casa adoptivă începând cu 1946, moment în care Berea părăsește definitiv o Românie ce devenea sufocantă pentru majoritatea artiștilor.De îndată ce Berea ajunge pe rând în Italia, în urma câștigării unei burse, apoi în Franța, în a doua parte a deceniului patru, maniera picturală va suferi mutații valorice înspre o interpretare nouă a peisajului, care devine, pe lângă portret, principala manifestare a imaginarului plastic. Impresionist în suflet, conectat pe un traseu inedit, pornind de la Monet și Renoir, Berea va transpune în pagină o pictură a impresiei sincere, filtrată prin bagajul artistic, valorificat tocmai de pensulația efervescentă.Malurile Senei au fost pictate cu diverse ocazii de către artistul nostru, în special din locurile cele mai primitoare din punct de vedere al priveliștii. Chiar dacă urmărea perspectivele generoase, pictura sa nu căuta o veridicitate întocmai a imaginii reproduse, ci nutrea să atingă tocmai acele puncte de sudură între ansamblu, senzație și manifestarea artistică, traduse desigur prin atmosferă. (I.P.)Bibliografie:
”Dimitrie Berea, Catalog de expoziție” – MMB si S.C.A.R, 15 noiembrie 2009
”Berea at DeYoung Museum”, San Francisco, 1965, L’Abbaye Du Livre, Lausanne, 1965Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/dimitrie-berea-pod-peste-sena.html