Bajenaru Dan

Anul Nasterii: 1900

Anul Decesului: 1988

 

 

Dan Băjenaru

(Nascut.1900, Piteşti – Decedat.1988, Bucureşti)

Pe urmele unor renumiţi înaintaşi, Băjenaru călătoreşte şi pictează la Veneţia. Atras de pitorescul unor imagini puternic încărcate de concreteţe, artistul se plimbă pe străzile istorice ale lagunei italiene, pe care nu ezită să le transpună pe pânză.Dan_Bajenaru_Interior_Taranesc Într-o perioadă în care drumul spre maturitatea artistică se afla spre sfârşit, iar lecţiile pariziene nu făceau decât să îi întărească propriile concepţii artistice, Băjenaru ajunge în Veneţia, pe care o va simţi spontan, filtrând pe pânzele sale instantanţe plein-airiste. Chiar dacă nu a aderat niciodată la caracterul teoretizant al interogaţiilor post impresioniste, pictorul pare să fi parcurs un drum orânduit de repere cezanniene, cel puţin în ceea ce ţine de evitarea unui senzorial exagerat.

Peisajele urbane ale lui Băjenaru par a fi racordate la un anumit “tradiţionalism” de viziune, mai ales dacă înţelegem alegerea motivelor pictate ca o declaraţie de sinceritate în faţa peisajului. Ajuns în Veneţia, pictorul relatează întocmai imaginile ce au rezonat cel mai puternic în spiritul său creator. Astfel apar peisaje ce prezintă un Ponte Rialto sau Ca D’Oro (Palatul Sfânta Sofia). Este de înţeles că şi magnifica Piaţă San Marco a reprezentat un punct de interes pentru Băjenaru, redând o vedere de ansamblu înspre laguna veneţiană. dan_bajenaru_parc_iarnaPunctul central de focalizare este oferit de Coloana Leului Înaripat, în fapt Coloana Sfântului Marcu, al cărui simbol iconografic este evident, leul. Interesant în viziunea lui Băjenaru rămâne faptul că cea de a doua coloană primeşte o însemnătate redusă, iar statuia din vârful ei nici nu mai este desenată. Este cazul Statuii Sfântului Teodor. În planul secund este prezentată Basilica barocă Santa Maria della Salute, care aici încadrează orizontul, nepermiţând ochiului să se despartă de priveliştile veneţiene.

În pensulaţie atent dirijată, Băjenaru reuşeşte să introducă mici efecte vizuale, ce împiedică singularitatea unei perspective liniare a peisajului. Denaturând proporţiile clădirilor faţă de cele ale personajelor ce se află în piaţetă şi, în plus, amplasarea privitorului la un nivel superior solului, transformă imagi­nea, care este încărcată de o nouă perspectivă, de data aceasta aeriană, de ansamblu.Dan_Bajenaru_Drum de_Tara La toate acestea se adaugă şi încărcătura vizuală pe care o aduce gama de albastruri folosită în diverse consistenţe şi nuanţări. Amintind de acel “sfumato” folosit de renaşcentişti, Băjenaru amestecă conştient culoarea, reuşind o tranziţie fină de la o nuanţă la alta, ajutat şi de existenţa unei tonalităţi reci, unică de altfel.dan_basjenaru_balcic

Bibliografie:

ARGINTESCU-AMZA, Nicolae, ”Pictorul Dan Băjenaru”, Târgovişte, 1973

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/dan-bajenaru-pia-a-san-marco.html

Dan Băjenaru-“Calea Victoriei”
Băjenaru ne prezintă piaţa din faţa Teatrului Naţional, pe vechiul său amplasament de pe Calea Victoriei. Elementele arhitecturale ajută la datarea momentului în care artistul observă şi pictează colţul respectiv. În a doua jumătate a deceniului patru al secolului trecut începe construcţia blocului Adriatica-Socomet, bloc ce încă se află la colţul străzilor Ion Câmpineanu – Calea Victoriei.Lucrarea nu prezintă o instanţă imaginată de artist, ci este rezultat al observaţiei directe al unei picturi în manieră plein-airistă, realizată până spre 1935, data începerii construcţiei blocului Adriatica. În plus, caracteristicile estetice ale lucrării sunt revelatoarele unui stil racordat la tendinţele post impresioniste în reproducerea lumii văzute.

Chiar dacă termină Şcoala de Belle Arte în 1925, într-un mediu încă înrădăcinat în principii academiste, având profesori ca G. D. Mirea sau Costin Petrescu, Băjenaru nu ezită să experimenteze în domeniul tehnicii şi al studiului culorilor. Probabil că perioada de studii din Franţa, pe care o întreprinde ca bursier la Paris timp de 5 ani, îi va remodela percepţia asupra artei. Drept urmare Băjenaru dezvoltă o pictură strâns conectată la mişcarea modernă, urmând un traseu original pe urmele impresionis­mului românesc.dan_bajenaru_peisaj_colinarÎntr-o atmosferă inundată de lumină, Băjenaru modelează formele clădirilor şi ale lumii ce aglomerează strada în atingeri scurte de pensulă, iar tuşele de culoare sunt modelate în secvenţe repetitive. Pe alocuri, în prezentarea spaţiilor generoase, Băjenaru schimbă tehnica de pictare, şi foloseşte cuţitul pentru a întinde pasta în volume uniforme, armonizând suprafaţa pictată tocmai prin acest joc al tuşelor.dan_bajenaru_vladut Formularea suprafeţelor este realizată prin alternarea volumelor de culoare, tuşa de contur fiind redusă pe cât posibil, tentele de impresie a corporalităţii obiectelor fiind dependente de tonalităţi şi contraste. Chiar dacă elementele realiste coordonează lucrarea, Băjenaru reuşeşte să echilibreze atmosfera prin topirea formei în suprafaţa pictată, compoziţia fiind bine conturată pe un schelet cromatic.

Bibliografie:
ARGINTESCU-AMZA, Nicolae, ”Pictorul Dan Băjenaru”, Târgovişte, 1973

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/dan-bajenaru-calea-victoriei.html

dan_bajenaru_dans_popular dan_bajenaru_peisaj_venetiandan_bajenaru_nud_in_atelierdan_bajenaru_femeie_din_muscel