ArticolePrima licitatie GrowArt – Un ochi plange, altul rade
Marti, 20 martie 2012, ora 19, Hotel Ramada Majestic, Calea Victoriei 38, Bucuresti. Sala I.L. Caragiale. Nona Serbanescu si Adela Edu, cele doua coordonatoare ale nou nascutei case de licitatii GrowArt (un hibrid al organizatiilor Independent84 si Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane) sunt coplesite de emotii accentuate pana la trac inaintea de strigarea de “botez”. Bref, licitatia a adunat lume putina, vanzari infime si a creat o atmosfera de jena nu odata pe parcursul sau. Am sa-mi argumentez fiecare afirmatie si voi presara observatii calauzite de autentice bune intentii. Spun asta pentru ca afirm din capu’ locului ca arta contemporana, mai ales cea creata de tineri absolventi de Arte are nevoie de un sistem care sa puna ordine in raportul valoare/pret.
ZVON: Artmark si-ar fi devansat propria sesiune de licitatie, initial programata pentru joi 22 martie, ca sa coincida cu seara GrowArt. Repet, colportez o informatie pe care nu o pot proba. Dar catalogul Artmark, asa cum a iesit din tipografie, avea ca data 22 martie. Un abtibild suprapus peste data (foto mai jos), o comunica pe cea de-a doua: marti, 20 martie, hotel Mariott. Artmark are o divizie puternica de arta contemporana si tind sa cred ca cel putin o lucrare de la GrowArt s-a vandut datorita cotei construite de Artmark (ma refer la lucrarea Otiliei Cadar). Asa ca Artmark, in ciuda atitudinii lejer-profesionale pe care o afiseaza din postura de lider incontestabil al pietei de arta, avea motive sa-si apere ogorul pe care a fost prima care l-a destelenit cu oarece succes. Goldart, care prin Alexandru Ghildus are un program dedicat artei contemporane de mai multi ani, e prin comparatie un avion care nu a reusit pana acum sa si decoleze de pe pista. Dar destul despre context. Sa continuam cu observatiile serii de la Ramada Majestic.
Observatie: ca vizitator/participant si/sau potential investitor, ma simt dispretuit de faptul ca lucrarile nu sunt expuse decent. Nu conteaza ca in zilele precedente licitatiei ele au fost aratate in alta parte. Nu mai zic ca daca as fi un artist si as fi depus o lucrare de-a mea la vanzare, as fi fost de-a dreptul revoltat sa-mi vad opera stivuita alandala la perete, fix in holul prin care trecea toata lumea pentru a ajunge in sala de licitatie.
Observatie: Orice casa are pus pe catalog un pret oarecare dar in realitate cataloagele se fac in ziua de azi din ce in ce mai frumoase si mai consistente si se dau in proportie covarsitoare in mog gratuit. Mai intai unei liste de potentiali clienti pe care vrei sa-i aduci in sala sau sa le atragi macar atentia in vederea unei viitoare fidelizari. Si apoi, in principiu, oricui il cere! Un catalog de licitatie nu este un produs in sine ci un produs de marketing. Chiar sunt curios cine a comandat catalogul de pe site-ul casei de licitatii pentru a-i fi livrat. Catalogul este inclus la capitolul costuri si orice afacere, chiar daca are si o componenta (bizara dupa pricererea mea in acest caz al GrowArt) de caritate sau non profit, are nevoie de o investitie si trebuie sa fie pregatita sa injecteze aceste fonduri pentru o perioada de cel putin un an.
La sala era disponibila o brosura cu cateva selectii din cele 97 de loturi, mai precis 14. Si se naste o dubla intrebare: daca sunt client, de ce le promovati pe acestea cu predilectie? Ce e in neregula cu celelalte? Iar daca sunt artist: De ce nu e si a mea acolo? Ce are in minus fata de restul? Si chiar asa, cum au fost alese cele 14 din 97? Pacat de aparatul critic al catalogului care este bine scris. Va ofer eu aici paginile lucrarilor care au fost vandute. Mai jos, in articol.
Observatie: Daca te straduiesti sa dai o atmosfera de clasa evenimentului, cu asistenti inmanusati care aduc loturile in sala, aduceti-le! Faptul ca o panza are 150×150 cm nu e o scuza ca sa cataloghezi o lucrare ca de neurnit. Motivul este valid in cazul sculpturilor de peste 20 de kg sau al panzelor cu adevarat mari. Desi, aduc din nou vorba de Artmark, locomotiva colosala “Printesa” a lui Alexandru Bunescu, de 20 de metri lungime si 4,5 metri inaltime, a fost aratata in intregime in seara licitatiei… Faptul ca nu depui un efort suficient este semn de desconsideratie pentru cumparator si deponent deopotriva.
Nona Serbanescu a avut onoarea si povara de a sparge gheata in fata unei sali pline pe o treime. Am filmat partea de inceput dar din simpatie pentru ea nu arat inregistrarea. Tot din simpatie ii spun ca atunci “cand e vorba de bani” emotiile sunt o scuza numai pana la un punct.
Si o ultima observatie: ce s-a intamplat la GrowArt nu a fost o licitatie. Lucrarile care s-au vandut, s-au dat la pretul de pornire. Si, daca nu ma insel, au fost cam 4 cumparatori efectivi in sala. Si nu dezvalui aici motivele subiective care i-au facut pe unii dintre ei sa ridice paleta… Daca zvonul de la inceput are vreo noima, atunci dau cifrele pe care Artmark le inregistra concomitent la mai putin de 2 km departare:
Artmark, Licitatia de primavara (date conform site-ului www.artmark.ro)
Totalul vânzărilor: 1.281.750 euro
Rata de adjudecare: 90.3 %
Numărul de loturi oferite: 207
Loturi adjudecate: 187
GrowArt, prima licitatie (date conform site-ului www.growart.ro)):
Totalul vanzarilor: 9.800 euro
Rata de adjudecare: 11.3 %
Numarul de loturi oferite: 97
Loturi adjudecate: 11
Acum va prezint lucrarile vandute. Cu urarile mele de succes, GrowArt! Piata artei contemporane ma preocupa cu predilectie asa ca raman un observator activ al acesteia.
Pret pornire si adjudecare (euro): 2000
Pret pornire si adjudecare (euro):2500
Pret pornire si adjudecare (euro):400
Pret pornire si adjudecare (euro):1400
Pret pornire si adjudecare (euro):1800
Pret pornire si adjudecare (euro):200
Pret pornire si adjudecare (euro): 500
Pret pornire si adjudecare (euro):300
Pret pornire si adjudecare (euro):450
Pret pornire si adjudecare (euro):150
Pret de pornire si vanzare (euro): 100
Addendum sambata, 24 martie: In mod voit, Artindex nu permite deocamdata cititorilor sa posteze comentarii la articolele si materialele publicate (se poate face acest lucru insa pe pagina de facebook a Artindex). Am primit insa personal pledoarii pro GrowArt si reprosuri ca as fi fost prea dur in observatiile mele de mai sus. Asa ca nuantez un pic lucrurile, fara insa a le modifica.
Oricat de tanara si de “emergenta” o fi piata romaneasca de arta, exista deja modele de raportare care obliga la anumite standarde. Desi Artmark este o comparatie coplesitoare pentru orice alta casa de licitatii de la noi, mai ales pentru una la inceput de drum, stacheta pusa de ea destul de sus te duce chiar si fara voie la o alaturare. Pana sa largeasca aria de interes catre noi clienti, GrowArt a apelat la acelasi grup de cateva sute de persoane care sunt interesate activ (in Bucuresti) de achizitii si colectionare. Iar acei oameni au fost cel putin odata pe la toate casele de licitatii.
Ca sa citez pe cineva caruia nu-i dau numele, GrowArt “trebuie sa se incapataneze sa faca si a doua si a treia lictatie si se vor agata de piata. Sau se vor inchide”. In ciuda aparantei banalitati a afirmatiei, ea reafirma un adevar pe care ne ferim sa-l acceptam cand imbratisam libertatea: intr-o economie deschisa ai inclusiv libertatea de a da gres. Iar eu personal nu vreau ca GrowArt sa rateze. Comentariile mele scrise cu amaraciune au in ele si ciuda de a nu mi se fi raspuns unor asteptari destul de ridicate. Este opinia mea pe care mi-o asum mai mult decat linistit.
Acum, fie ca GrowArt o stie sau nu, noua casa are un avantaj potential substantial: acela de a avea acces nemijlocit, pe fondul unei simpatii reciproce de generatie si apartenenta, la prolifica si variata productie plastica a generatiei tinere. Ori o regula a unei case de licitatii pe care nu multa lume o constientizeaza este aceatsa: CLIENTUL unei case nu este cumparatorul ci DEPONENTUL! Daca ai lucrarile cele mai bune, la preturile cele mai bune, cumparatorul va veni, mai devreme sau mai tarziu.
Acest avantaj poate fi insa si calcaiul lui Ahile pentru GrowArt. Trebuie sa selecteze lucrarile cu obiectivitate si cu ochelarii de business pe nas si nu inmuiata de relatiile personale sau imbibate de subiectivitate pe care le-ar putea avea cu vreo lucrare sau cu vreun artist. Aceasta slabiciune este rezervata numai celui/celei ce are banii in cont si vrea sa-i investeasca.
Ma opresc aici cu aceasta consiliere care nu e nici platita dar nici solicitata si astept cu interes licitatia cu numarul doi.
