Viky Manaila

Pe Alexander Calder (1898 – 1976) l-am “intalnit” pentru prima data in urma cu doi ani la San Francisco, intr-o galerie particulara (Weinstein Gallery). La intrebarea mea “ce sunt lucrarile acestea” mi s-a raspuns cu naturalete “sculpturi”.

O sculptura Calder nu este un obiect pe care sa-l privesti – este o stare de armonie si de echilibru perfect, este dans sau poezie – mereu alta cu fiecare adiere de vant.
“To most people who look at a mobile, it’s no more than a series of flat objects that move. To a few, though, it may be poetry.”

Fire vesela, pasionat de dans, mereu inconjurat de prieteni, “Sandy” (cum il numeau acestia) a fost unul din cei mai importanti inovatori ai sculpturii secolului XX, creatorul “sculpturii cinetice”.
“Why must art be static? The next step is sculpture in motion.”

Provine dintr-o familie de artisti plastici – mama pictor, bunicul si tatal – sculptori de succes care au realizat numeroase statui monumentale in stilul neoclasic. Totusi nu a fost inflentat de acestia, studiind ingineria mecanica, lucru care l-a ajutat enorm ulterior in creatiile sale. Plictisit de munca dupa doar cativa ani, vrea sa devina artist si incurajat de familie urmeaza cursurile de desenat nuduri tinute de un prieten al tatalui sau dupa care se inscrie la Scoala de Arta din New York.

Primii bani ii obtine repede, in 1924 – 1925, dar si altceva care ii marcheza pentru o perioada inspiratia. Primeste un bilet de doua saptamani la reprezentatiile unui circ din partea Police Gazette pentru care lucra ca ilustrator. Iar din 1926 isi face propriul circ in miniatura “Calder’s Circus” cu care tine reprezentatii si pe care-l duce in nenumaratele vizite la Paris incepand din acel an.

Iata si o inregistrare a unei astfel de reprezentatii:

 

Intra repede in grupul artistilor din capital franceza care au pus bazele Suprarealismului si Constructivismului, Abstractionismului, spectatori fideli ai show-urilor sale, se imprieteneste cu Miro’ , Mondrian, Kandinsky, trece de la sculpturile in sarma si lemn la cele abstracte iar din 1930 incepe perioada de glorie.

Atributul de “mobile” pentru lucrarile sale a fost dat de Marcel Duchamp cand l-a vizitat prima data in atelierul sau. Cuvant este preluat si de Webster’s New International dictionary cu definitia: “mobile= a delicately balanced construction or sculpture of a type developed by Alexander Calder since 1930, usually with movable parts, which can be set in motion by currents of air or mechanically propelled”.

Pentru prima data in istoria artei sculptura nu mai este legata de pamant iar imaginatia lui Calder este provocatoare in mod constant.
“Sculpture should appear free of gravity and should be able to move; solid sculptural form may be flat, but all sculpture should be painted; and whether scintillating or solemn, sculpture must be a joy to look at.”

 

Cat despre cromatica acestora – foloseste initial alb si negru, apoi trece la culori de baza – albastru, galben si rosu. Rosu despre care spunea:  “I love red so much that I almost want to paint everything red.”

Recunoasterea si succesul sau urmeaza o ascendenta exponentiala – este cel mai tanar artist caruia I se organizeaza o expozitie de catre NY MoMA, expozitii la Paris, participarea la bienala de la Venetia, premiul Carnegie – sunt doar cateva exemple. Paralel cu evolutia personala dimensiunile sculpturilor se afla in continua crestere, a.i. din 1950 face lucrari monumentale pentru diverse locatii – aeroportul international din NY, centrul UNESCO din Paris, Chicago, etc.

Calder a fost un personaj iubit de toata lumea, plin de viata, exuberant, pozitivism pe care l-am simtit din plin contemplandu-I operele din Washington.
“About my method of work: first it’s the state of mind. Elation.”

 

Lucrare aflata in holul central al East Building – National Gallery :

si prototipul ei:

cateva picturi…