Jack ZEMLENYI la EA Gallery
Am ajuns, intr-un sfarsit, sa vad lucrarile lui Zemlenyi aduse in tara de Radu Boroianu si Mihai Covaci pentru EA Gallery. Expozitia mai dureaza doua saptamani asa ca, in ciuda iernii proaspet instalate, ati mai avea ceva vreme sa mergeti la sediul de pe bulevardul Regina Maria pentru a admira tehnica speciala si laborioasa a lu Zemlenyi. Am mai vazut parca la Victor Ciobanu un astfel de relief, de parca panzale ar fi sablate. Mai remarc ca, desi cotate cu preturi de pana la 15 mii de euro, multe dintre lucrari aveau semnul rosu de rezervat sau vandut. Ceea ce ar plasa expozitia peste linia succesului.
Insotesc fotografiile pe care le-am realizat eu cu ocazia vizitei cu textul scris de MIron Manega pentru Saptamana Financiara, text publicat in pagina de cultura in luna noiembrie. Am ales sa arat lucrarile cu tot cu rama pentru ca ele sunt fie realizate chiar de artist, fie create la directa lui indicatie.
Jack Zemlenyi si nostalgia reintegrarii în cultura româna
de Miron Manega (Saptamana Financiara, 11 noiembrie 2011)
A fost celebru în SUA Åi, cu toate cÄ este etnic maghiar, se considerÄ un produs al Åcolii româneÅti de picturÄ
Artistul român de origine maghiarÄ Jack Zemlenyi a revenit acasÄ pentru a se reintegra în spaÅ£iul artistic al Å£Ärii natale. A plecat din România în urmÄ cu 32 de ani Åi, dupÄ o scurtÄ escalÄ în Italia, a trecut Atlanticul Åi s-a stabilit în America, la New York, începând din 1980. Timp de 15 ani a fost ilustrator la „New York Times”, „Newsweek” Åi „The Time”. A avut, de la plecarea din Å£arÄ Åi pânÄ astÄzi, peste 30 de expoziÅ£ii, majoritatea personale. Primele au fost la New York, dar dupÄ 2000 au „migrat” Åi în Europa , la Roma, Bologna, Milano, Budapesta, Amsterdam etc. A optat, în scopul acestei reintegrÄri, pentru European Art Gallery, singura iniÅ£iativÄ programaticÄ Åi consecventÄ care expune Åi promoveazÄ artiÅtii români deveniÅ£i celebri peste hotare.
Radu Boroianu: „Sunt båntuit de ideea de a-i aduce acasÄ pe artiÅtii celebri”
European Art Gallery (condusÄ Åi gestionatÄ de Radu Boroianu Åi Mihai Covaci) îmbinÄ expoziÅ£ia modernÄ cu cea de tip anticariat Åi expertiza modernÄ (cu aparaturÄ Roentgen Åi UVIR) cu atelierul de restaurare. Tot aici se încearcÄ Åi consacrarea expoziÅ£iilor de mare clasÄ în spaÅ£ii neuzitate, dar în care publicul este compatibil cu arta Åi (mai ales) cu piaÅ£a de artÄ. Dar direcÅ£ia cea mai importantÄ (deÅi, momentan, nu cea mai de succes, având în vedere reticenÅ£a colecÅ£ionarilor autohtoni la ceea ce nu cunosc) este readucerea acasÄ a „campionilor” români din strÄinÄtate. Primii pictori de succes readuÅi „acasÄ” de EAG au fost Nicolae Maniu Åi Michael Lassel. SÄptÄmâna trecutÄ a fost vernisat al treilea: Jack Zemlenyi. „Sensul mai larg al acestei expoziÅ£ii este acelaÅi care ne-a determinat sÄ-i prezentÄm publicului românesc de artÄ pe Nicolae Maniu Åi Michael Lassel, spune Radu Boroianu. Sunt bântuit de ideea de a-i aduce acasÄ pe artiÅtii care au devenit celebri în strÄinÄtate, pentru a stopa consecinÅ£a fireascÄ a nÄravului românesc de a-i uita pe cei care ne reprezintÄ frumos în afarÄ, pentru ca pe urmÄ sÄ ne mirÄm cÄ nimeni nu ne recunoaÅte valorile. Sunt destul de puÅ£ini români care vorbesc de românitatea lor în strÄinÄtate, iar Zemlenyi, în ciuda numelui, este unul dintre ei”.
37 de tablouri realizate cu doar douÄ pensule fine
Într-adevÄr, Jack Zemlenyi, care este maghiar dupÄ nume, dacÄ-l întrebi de unde este, îÅ£i rÄspunde ocolitor Åi precis în acelaÅi timp: „De pe-aici”. Åi, deÅi este de loc din Oradea, oraÅul care-i alimenteazÄ nostalgiile este BucureÅtiul. „Cu ce e mai prejos Palatul JustiÅ£iei sau Palatul Cantacuzino decât construcÅ£ii similare din Europa?, se întreabÄ el retoric. Iar artiÅtii noÅtri nu sunt, nici ei, cu nimic mai prejos decât artiÅtii europeni, doar cÄ nu sunt cunoscuÅ£i, pentru cÄ nu s-a ocupat nimeni de asta. Corneliu Baba, de exemplu, care mi-a fost mentor, este un artist uriaÅ. Din pÄcate, lucrÄrile lui de la Muzeul NaÅ£ional de ArtÄ nu sunt deloc cele mai reprezentative. Nici mÄcar în albumul «Corneliu Baba» nu sunt vârfurile creaÅ£iei sale. Nu poÅ£i face o judecatÄ corectÄ asupra valorii lui pornind de la acestea”.
ExpoziÅ£ia de la European Art Gallery a lui Jack Zemlenyi cuprinde 50 de lucrÄri (37 de tablouri în ulei Åi 13 desene Åi gravuri), suficiente ca sÄ-l prezinte în dimensiunea corectÄ a valorii sale. Tablourile au preÅ£uri cuprinse între 2.000 Åi 15.000 de euro, iar lucrÄrile de graficÄ între 300 Åi 750 de euro. Toate se remarcÄ printr-o viziune modernÄ cu patinÄ clasicÄ Åi printr-o tehnicitate extremÄ cu o pensulaÅ£ie unicat. Întreaga secÅ£iune uleiuri e realizatÄ cu douÄ pensule foarte fine. La multe dintre lucrÄri ramele constituie parte componentÄ a viziunii plastice Åi sunt construite chiar de artist.
Vrea acasÄ
Csaba Zemlenyi (acesta era numele lui din România) nu a pÄrÄsit Å£ara pentru cÄ o ducea prost, ci pentru cÄ nu putea cÄlÄtori. „Mie mi-a mers bine aici, povesteÅte el. Am fÄcut costumele la filme semnate de Sergiu Nicolaescu, Doru NÄstase, Gheorghe Vitanidis, Timotei Ursu Åi Cristiana Nicolae, am avut multe expoziÅ£ii, Åi personale, Åi de grup, am vândut bine, deci nu duceam lipsÄ de bani. Dar eu voiam sÄ cÄlÄtoresc, sÄ vÄd expoziÅ£ii, muzee, voiam sÄ Åtiu, sÄ simt, care e locul meu în picturÄ, sÄ mÄ raportez în cunoÅtinÅ£Ä de cauzÄ. CÄlÄtoria în scopul cunoaÅterii este condiÅ£ia sine qua non a creaÅ£iei. Iar ei nu mÄ lÄsau. N-am avut probleme cu plecarea. E adevÄrat, m-au arestat când le-am spus cÄ vreau sÄ plec, dar mi-au dat drumul foarte repede. DupÄ care am completat o cerere de emigrare, un formular, pe care am scris, textual, la «motivul plecÄrii»: «Ca sÄ vÄd marile muzee ale lumii Åi frumoasele oraÅe ale Occidentului». DupÄ un an mi-au dat drumul sÄ plec. Am ajuns în Italia, am stat Åase luni, dupÄ care am plecat în SUA… E adevÄrat, am avut Åi noroc. Înainte ca eu sÄ pÄrÄsesc Å£ara, un bancher din ElveÅ£ia, Luciano Selva, Åi-a exprimat dorinÅ£a de a-mi cumpÄra lucrÄri. Mi-a lÄsat o scrisoare cu coordonatele lui, iar când am ajuns la Roma l-am sunat la Basel. Ne-am întâlnit, mi-a cumpÄrat douÄ lucrÄri, iar cu banii pe ele am trÄit un an în America”.
Acum, Jack Zemlenyi vrea acasÄ. Dar vrea acasÄ cu tot prestigiul pe care l-a obÅ£inut în lume. Tot ce a învÄÅ£at cÄlÄtorind nu i-a modificat stilul, ci doar i l-a îmbogÄÅ£it. „Una e sÄ sapi o fântânÄ de o mie de metri Åi alta e sÄ sapi o mie de fântâni de un metru – spune el. Eu am sÄpat tot timpul în aceeaÅi direcÅ£ie, pictez ca în 1979, dar îmbogÄÅ£it cu experienÅ£ele vizuale, foarte, foarte multe, pe care le-am traversat”.
Radu Boroianu: „Mariajul a fost consensual”
„Este pentru prima datÄ când artistul ne gÄseÅte pe noi, Åi nu noi pe el – spune Radu Boroianu. Evident, mariajul a fost dupÄ aceea consensual. Dar, vÄzând expoziÅ£iile noastre trecute, Zemlenyi Åi-a manifestat dorinÅ£a de a se reintegra în cultura româneascÄ prin European Art Gallery. I-am atras atenÅ£ia cÄ, dacÄ urmÄreÅte cumva Åi un succes financiar imediat, s-ar putea sÄ aibÄ unele surprize neplÄcute. Spre surprinderea mea, nu a avut niciun fel de reticenÅ£Ä în a-Åi susÅ£ine în continuare opÅ£iunea, deÅi i-am atras atenÅ£ia cÄ românii nu sunt destul de pregÄtiÅ£i sÄ-i primeascÄ aÅa cum se cuvine pe cei reîntorÅi acasÄ, chiar dacÄ aceÅtia vin cu confirmarea pieÅ£ei occidentale Åi cu un portofoliu impresionant”.
Jack Zemlenyi: „În America, fÄrÄ o recomandare nu exiÅti!”
„Eu credeam cÄ, dacÄ sunt genial, or sÄ observe Äia. Nici vorbÄ! La New York m-am descurcat, dar nu mÄ bÄga nimeni în seamÄ ca artist, cÄci, în America, fÄrÄ o recomandare nu exiÅti! Cineva mi-a spus sÄ-l sun pe Eugen MihÄescu, care era celebru la vremea aceea, nu numai în America, unde era ilustrator de copertÄ la «New Yorker», ci Åi în Europa. M-am dus la el, i-am arÄtat portofoliul, s-a uitat cu atenÅ£ie la lucrÄri, dupÄ care mi-a dat numÄrul de telefon al unei tipe: art-directorul de la «New York Times». M-am dus la ea, a fost extaziatÄ de desenele mele – bineînÅ£eles, dupÄ ce fusese contactatÄ de Eugen MihÄescu – Åi mi-a dat imediat sÄ fac o ilustraÅ£ie la pagina editorialÄ, op-Ed Page. E pagina pentru care se bÄteau cei mai buni graficieni din lume… Evident, nu te puteai îmbogÄÅ£i cu banii primiÅ£i pe un desen, care era plÄtit cu 250 sau 350 de dolari. Dar prestigiul foarte mare pe care Å£i-l dÄdea faptul cÄ erai ilustrator la «New York Times», mai ales la op-Ed Page, îmi uÅura obÅ£inerea de lucrÄri private. MÄ refer la decoraÅ£iunile interioare pentru clienÅ£i foarte scumpi, cum erau familia Reagan (am fÄcut lucrÄri pentru veriÅoara lui Nancy Reagan) sau Ion Å¢iriac. Acesta era marele câÅtig, nu ilustraÅ£iile în sine.”