Jack ZEMLENYI la EA Gallery

 

Am ajuns, intr-un sfarsit, sa vad lucrarile lui Zemlenyi aduse in tara de Radu Boroianu si Mihai Covaci pentru EA Gallery. Expozitia mai dureaza doua saptamani asa ca, in ciuda iernii proaspet instalate, ati mai avea ceva vreme sa mergeti la sediul de pe bulevardul Regina Maria pentru a admira tehnica speciala si laborioasa a lu Zemlenyi. Am mai vazut parca la Victor Ciobanu un astfel de relief, de parca panzale ar fi sablate. Mai remarc ca, desi cotate cu preturi de pana la 15 mii de euro, multe dintre lucrari aveau semnul rosu de rezervat sau vandut. Ceea ce ar plasa expozitia peste linia succesului.

 

 

Insotesc fotografiile pe care le-am realizat eu cu ocazia vizitei cu textul scris de MIron Manega pentru Saptamana Financiara, text publicat in pagina de cultura in luna noiembrie. Am ales sa arat lucrarile cu tot cu rama pentru ca ele sunt fie realizate chiar de artist, fie create la directa lui indicatie.

 

 

 Jack Zemlenyi sŸi nostalgia reintegraƒrii în cultura româna

 

de Miron Manega (Saptamana Financiara, 11 noiembrie 2011)

 

A fost celebru în SUA şi, cu toate că este etnic maghiar, se consideră un produs al şcolii româneşti de pictură

Artistul român de origine maghiară Jack Zemlenyi a revenit acasă pentru a se reintegra în spaÅ£iul artistic al ţării natale. A plecat din România în urmă cu 32 de ani şi, după o scurtă escală în Italia, a trecut Atlanticul şi s-a stabilit în America, la New York, începând din 1980. Timp de 15 ani a fost ilustrator la „New York Times”, „Newsweek” şi „The Time”. A avut, de la plecarea din Å£ară şi până astăzi, peste 30 de expoziÅ£ii, majoritatea personale. Primele au fost la New York, dar după 2000 au „migrat” şi în Europa , la Roma, Bologna, Milano, Budapesta, Amsterdam etc. A optat, în scopul acestei reintegrări, pentru European Art Gallery, singura iniÅ£iativă programatică şi consecventă care expune şi promovează artiştii români deveniÅ£i celebri peste hotare.

 

 

 

Radu Boroianu: „Sunt båntuit de ideea de a-i aduce acasă pe artiştii celebri”

European Art Gallery (con­dusă şi gestionată de Radu Boroianu şi Mihai Covaci) îmbină expoziÅ£ia mo­der­nă cu cea de tip anticariat şi expertiza modernă (cu aparatură Roen­tgen şi UVIR) cu atelierul de restaurare. Tot aici se în­cearcă şi consacrarea expo­zi­Å£iilor de mare clasă în spaÅ£ii neuzitate, dar în care publicul este compatibil cu arta şi (mai ales) cu piaÅ£a de artă. Dar di­recÅ£ia cea mai importantă (deşi, mo­mentan, nu cea mai de succes, a­vând în vedere re­ticenÅ£a colecÅ£iona­rilor autoh­toni la ceea ce nu cunosc) este readucerea acasă a „campio­ni­lor” români din străinătate. Primii pictori de succes rea­duşi „acasă” de EAG au fost Ni­colae Maniu şi Mi­chael Las­sel. Săptămâna trecută a fost vernisat al treilea: Jack Zem­lenyi. „Sensul mai larg al acestei ex­poziÅ£ii este acelaşi care ne-a determinat să-i pre­zen­tăm publicului româ­nesc de artă pe Nicolae Maniu şi Mi­chael Lassel, spune Radu Bo­roianu. Sunt bântuit de ideea de a-i aduce acasă pe artiştii care au devenit ce­lebri în străi­nătate, pentru a stopa consecinÅ£a firească a năravului ro­mâ­nesc de a-i uita pe cei care ne re­prezintă frumos în afară, pentru ca pe urmă să ne mirăm că nimeni nu ne re­cunoaşte valorile. Sunt destul de puÅ£ini români care vor­besc de ro­mânitatea lor în străi­nă­ta­te, iar Zemlenyi, în ciuda numelui, este unul dintre ei”.

 

 

 

37 de tablouri realizate cu doar două pensule fine

Într-adevăr, Jack Zem­le­nyi, care este maghiar după nu­me, dacă-l în­trebi de unde este, îÅ£i răspunde oco­litor şi precis în acelaşi timp: „De pe-aici”. Şi, deşi este de loc din Ora­­­dea, oraşul care-i alimen­tează nostalgiile este Bucu­reş­­tiul. „Cu ce e mai prejos Pa­­la­tul JustiÅ£iei sau Palatul Can­ta­cu­zino decât con­strucÅ£ii si­mi­la­­re din Europa?, se în­trea­­bă el retoric. Iar ar­tiştii noş­tri nu sunt, nici ei, cu ni­mic mai pre­­jos decât artiştii europeni, doar că nu sunt cu­noscuÅ£i, pen­­tru că nu s-a ocupat ni­meni de asta. Cor­neliu Baba, de exemplu, care mi-a fost men­­tor, este un ar­tist uriaş. Din pă­ca­te, lu­cră­ri­le lui de la Muzeul NaÅ£ional de Artă nu sunt deloc cele mai reprezentative. Nici mă­car în al­bumul «Cor­ne­liu Baba» nu sunt vâr­fu­rile creaÅ£iei sale. Nu poÅ£i face o ju­de­cată co­rec­tă asupra valorii lui por­nind de la acestea”.

ExpoziÅ£ia de la European Art Gallery a lui Jack Zem­lenyi cuprin­de 50 de lucrări (37 de tablouri în ulei şi 13 de­sene şi gravuri), suficiente ca să-l prezinte în dimensiu­nea corectă a valorii sale. Ta­blou­rile au preÅ£uri cu­prinse între 2.000 şi 15.000 de euro, iar lucrările de grafică între 300 şi 750 de euro. Toate se re­mar­că printr-o viziune mo­dernă cu patină clasică şi prin­tr-o tehnicitate extre­mă cu o pensulaÅ£ie unicat. În­trea­ga secÅ£iu­ne uleiuri e rea­lizată cu două pensule foarte fine. La multe dintre lucrări ramele constituie par­te componentă a vi­ziunii plas­tice şi sunt cons­truite chiar de artist.

 

 

 

Vrea acasă

Csaba Zemlenyi (acesta era nu­mele lui din România) nu a părăsit Å£ara pentru că o ducea prost, ci pentru că nu putea călători. „Mie mi-a mers bine aici, povesteşte el. Am fă­cut costumele la filme semnate de Sergiu Nico­laes­cu, Doru Năs­ta­se, Gheorghe Vi­tanidis, Timotei Ursu şi Cris­­tiana Nicolae, am avut multe ex­poziÅ£ii, şi personale, şi de grup, am vândut bine, deci nu duceam lipsă de bani. Dar eu voiam să că­lă­to­resc, să văd expoziÅ£ii, muzee, voiam să ştiu, să simt, care e locul meu în pictură, să mă ra­por­tez în cunoştinţă de cauză. Că­lă­to­ria în scopul cunoaş­te­rii este condiÅ£ia sine qua non a cre­a­Å£iei. Iar ei nu mă lăsau. N-am avut pro­bleme cu plecarea. E adevă­rat, m-au arestat când le-am spus că vreau să plec, dar mi-au dat drumul foarte re­pe­de. După care am completat o cere­re de emigrare, un formular, pe care am scris, textual, la «mo­ti­vul plecării»: «Ca să văd marile mu­zee ale lumii şi frumoasele oraşe ale Occidentului». După un an mi-au dat drumul să plec. Am ajuns în Ita­lia, am stat şase luni, după care am plecat în SUA… E ade­vărat, am avut şi noroc. Îna­inte ca eu să pă­ră­sesc Å£ara, un bancher din El­ve­Å£ia, Lucia­no Selva, şi-a ex­pri­mat dorinÅ£a de a-mi cum­pă­ra lucrări. Mi-a lăsat o scri­soare cu coordona­tele lui, iar când am ajuns la Roma l-am sunat la Basel. Ne-am întâlnit, mi-a cum­părat două lucrări, iar cu banii pe ele am trăit un an în America”.

Acum, Jack Zemlenyi vrea a­­ca­să. Dar vrea acasă cu tot pres­tigiul pe care l-a ob­Å£inut în lume. Tot ce a în­vă­Å£at că­lă­to­rind nu i-a modificat sti­lul, ci doar i l-a îm­bo­găţit. „Una e să sapi o fântână de o mie de me­tri şi alta e să sapi o mie de fân­­tâni de un metru – spune el. Eu am săpat tot tim­pul în a­ceeaşi direcÅ£ie, pictez ca în 1979, dar îm­bo­găţit cu ex­pe­rie­­­­n­Å£ele vizuale, foarte, foarte mul­te, pe care le-am traversat”.

 

 

 

 

Radu Boroianu: „Mariajul a fost consensual”

„Este pentru prima dată când artistul ne găseşte pe noi, şi nu noi pe el – spune Radu Bo­roianu. Evident, mariajul a fost du­pă aceea consensual. Dar, văzând ex­po­zi­Å£iile noastre trecute, Zemlenyi şi-a manifestat do­rinÅ£a de a se reintegra în cultura româ­neas­că prin European Art Gallery. I-am atras atenÅ£ia că, dacă urmăreşte cumva şi un succes financiar imediat, s-ar pu­tea să aibă unele sur­prize neplă­cute. Spre surprinderea mea, nu a avut niciun fel de reticenţă în a-şi susÅ£ine în con­tinuare opÅ£iunea, deşi i-am atras atenÅ£ia că românii nu sunt destul de pregătiÅ£i să-i primească aşa cum se cuvine pe cei reîntorşi acasă, chiar dacă aceştia vin cu con­firmarea pieÅ£ei occidentale şi cu un portofoliu impresionant”.

 

 

 

 

Jack Zemlenyi: „În America, fără o recomandare nu exişti!”

„Eu credeam că, dacă sunt genial, or să observe ăia. Nici vor­bă! La New York m-am descurcat, dar nu mă băga nimeni în sea­­mă ca artist, căci, în America, fără o recomandare nu exişti! Cineva mi-a spus  să-l sun pe Eugen Mihăescu, care era celebru la vremea aceea, nu numai în America, unde era ilustrator de copertă la «New Yorker», ci şi în Europa. M-am dus la el, i-am arătat portofoliul, s-a uitat cu atenÅ£ie la lu­crări, du­pă care mi-a dat numărul de telefon al unei tipe: art-di­rec­to­rul de la «New York Times».       M-am dus la ea, a fost extazi­a­t­Äƒ de desenele mele – bineînÅ£eles, după ce fusese contactată de Eu­gen Mi­hăescu – şi mi-a dat imediat să fac o ilus­tra­Å£ie la pa­gina editorială, op-Ed Page. E pagina pentru care se băteau cei mai buni graficieni din lume… Evident, nu te puteai îmbogăţi cu ba­nii primiÅ£i pe un desen, care era plătit cu 250 sau 350 de do­lari. Dar prestigiul foarte mare pe care Å£i-l dă­dea faptul că erai ilustrator la «New York Times», mai ales la op-Ed Page, îmi uşura ob­Å£inerea de lucrări private. Mă refer la deco­ra­Å£iunile in­terioare pentru clienÅ£i foarte scumpi, cum erau familia Reagan (am făcut lucrări pentru verişoara lui Nancy Reagan) sau Ion Å¢iriac. Acesta era marele câştig, nu ilustraÅ£iile în sine.”