Prin liceu m-am batut cu un coleg. In urma inclestarii, el mi-a prins mana la spate si m-a strans atat de tare incat mi-a fisurat unul dintre cele doua oase ale antebratului. In consecinta, am stat cu mana in ghips vreo trei saptamani, bucurandu-ma – imi amintesc – de compasiunea, grija si rasfatul multor persoane dragi mie. Ce vreau sa va povestesc insa este faptul ca in acele trei saptamani am vazut o multime de oameni cu mana in ghips! Habar n-aveam ca sunt atatia. Pana atunci nu vazusem pe nimeni altcineva. Si, culmea, nici de atunci incoace! Explicatia mi s-a dat cativa ani mai tarziu, la un curs din facultate, si din diverse carti de psihologie, cand am aflat ca tindem sa vedem in mediul inconjurator in primul rand elemente care ne dau noua identitate si ne confirma apartenenta de grup. In baza aceluiasi mecanism banuiesc, in timpul zborului cu aviounul spre Viena, am vazut, si in International Herald Tribune si in revista companiei Niki, AirBerlin, materiale dedicate artei. Si sa ma picati cu ceara daca imi mai amintesc vreun alt subiect.

Subiectul principal din IHT era dedicat controversei din jurul restaurarii unei lucrari de Leonardo de la Luvru. Ce m-a mirat insa, a fost sa aflu ca doi oameni pe care ii admiram separat sunt si casatoriti. Este vorba despre actrita Salma Hayek si despre proprietarul casei de licitatii Christie’s, Francois Pinault. Habar n-aveam ca sunt casatoriti. Cititi si stirea, e amuzanta cel putin.

Apoi, tot de la stirile pe scurt, am remarcat dezbaterea despre ce mai inseamna arta in ziua de azi si cat de mult un artist isi poate atribui munca asistentilor. Si asta ma amuza, din motive pe care mi-e lene sa le expun. Damien Hirst este in poza urmatoare:

In revista de bord, Austria, Viena in speta, isi face o mega-publicitate in jurul aniversarii a 150 de ani de la nasterea lui Gustav Klimt. Pe buna dreptate, anul Klimt este si motivul pentru care am fost si eu acolo. Iar expozitiile cele mai consistente urmeaza sa vina…