Artindex marcheaza acest inceput de 2012 printr-o colaborare menita sa puna la o cura de steroizi baza de date a artistilor plastici contemporani din Romania. Platforma tehnologica a Artindex.ro si continutul consistent agregat de artistul plastic Vasile Muresan Murivale isi unesc fortele. In aparenta harababura a evenimentelor al caror cronicar a fost Murivale incepand cu anul 2000 vine o munca de indexare si de clasificare care vor face mult mai usoara si in consecinta mai utila gasirea de date despre artisti plastici romani. Este un proiect aflat deocamdata la inceput si care va inghiti fara indoiala multe resurse umane, logistice si de timp. Un inceput pe care il marchez cu un testimonial semnat Murivale despre felul in care a perceput el cazna voluntara la care s-a supus in ultimii 11 ani. O cazna pentru care, pana acum, nu i s-a multumit indeajuns. Incercam s-o facem noi onorandu-i munca. Multumim, Muri!

“Cand aveam catva anisori , tatal meu a cioplit intr-un lemn gros de gorun un ‘halau’ pentru adapat vitele in fanete. L-am revazut dupa 40 ani, ars de soare, batut de vant, ploi, ninsori, frig, era tot acolo langa izvor, se numea fantana lui Arsinte din Arcalia.

Asta e! Imi doresc sa fac o arta care sa dainuie. ‘Sixtina lui Murivale’ cu titlu polemic este arhiva de artisti vizuali din Romania pe care i-am intalnit la vernisaje din 2000 pana azi. Ea este constituita din portrete de artisti vizuali din domenii de specializare: arte decorative, fotografi, multimedia, critici de arta, designeri, graficieni, pictori, sculptori si sustinatorii artei: colectionari, curatori. Mai cuprinde si artisti din alte domenii, oameni de media, scriitori, muzicieni, servitori ai artei dramatice, dar si oameni politici care au onorat vernisajele artistilor.

Pana la vremea aceasta ea cuprinde 250.000 de fotograme.

Prin anul 2000 am cumparat o camera digitala Panasonic pe care o foloseam pentru a filma interventiile mele artistice la KM Zero Bucuresti. Din cand in cand mergeam la vernisaje si filmam evenimentul. Aceste memorii le inmagazinam pe banda magnetica, pe casete. Mai tarziu, cand am cumparat un computer, am inmagazinat datele in formate video de tip MPEG. Si din film extrageam fotograme cu rezolutie mica. Dupa doi ani cand am avut in jur de 5000 fotograme am avut sentimentul ca am dat viata unei familii. A trebuit sa pun fotografiile in fisiere cu numele artistilor. Incet incet am prins pasiune de acest lucru. Mi-am dat seama ca nu se ocupa mai nimeni de aceasta memorie colectiva.

Odata m-am intalnit cu pictorul Corneliu Vasilescu pe care l-am salutat , eram cu studentii mei de la Luceafarul. Ei nu au salutat, i-am luat la rost si mi-au spus ca nu-l cunosc. Atunci mi-am dat seama ca generatiile de artisti nu se cunosc intre ele. Probabil de aici mi-a venit motivatia de a continua acest portret colectiv al artistului vizual. Frecventam tot mai des vernisajele in ideea de a cuprinde cat mai mult si de ai invata eu insumi pe artisti. Astfel in lucrarea mea sunt in jur de 1000 nume de plasticieni. Sunt artisti care au cate o mie de fotografii incat poti vedea curgerea timpului pe chipul lor. Un portret antropologic un portret al vremurilor mele. ‘Un vant ce ne-a cuprins pe toti’, cum imi spunea graficiana Geta Bratescu.

In anul 2005 artistul Teodor Graur care conducea o galerie UAP in Hanul cu tei , m-a invitat sa fac o expozitie cu aceasta arhiva. Tocmai vandusem o lucrare care mi-a permis sa cumpar imprimanta laser si tonere pentru a imprima pagini A4 cu fotograme cu artisti. Am tapetat peretii galeriei cu sute de pagini in jur de 70 metri patrati de tapet. Parea un memorial al durerii cum spunea la aceea vreme Dan Constantinescu. La vernisaj a venit multa lume si jurnalisti din presa scrisa, televiziuni si radio. Au trecut sa vada expozitia pe o perioada de doua luni in jur de 1000 persoane. Lui Corneliu Antim i-am spus ca am lucrat la ea ca maestrul florentin la Sixtina lui si criticul de arta a titrat in ziarul de duminica – ‘Sixtina lui Murivale’. De aici am luat titlul polemic. Lucrarea s-a imbogatit inzecit in cei 6 ani care au urmat . Am reusit sa cuprind cat mai multa lume in domeniul artelor vizuale. Chiar lumea s-a obisnuit cu mine prin vernisaje ca sa captez o clipa de eternitate. Cred ca m-a calauzit in acest demers vorba lui Iisus, ‘ramai clipa o vesnicie’.

In 2008 in tot acest material de arhiva am cautat cele mai frumoase portrete dupa care sa fac schite de portret si in anul acela am facut in jur de 700. Stiu ca a venit Alex Leo Serban pe la mine le-am aratat si eram uimit cum recunostea chipurile artistilor portretizate. In 2010 am facut 7 panouri de 3×7 m cu portrete si fotografii pictate in ideea unei expozitii , apoi m-am trezit ca nu am facut portrete fiecarui artist si timp de trei luni am pictat 5000 portrete pe care nu le-am mai colat pe panouri . Inca nu am terminat lucrarea. Astept zile mai bune pentru creatie. In domeniul nostru si asteptarea este un lucru mare si momentul potrivit inca nu a venit. Cu aceste portrete am facut interventii in spatiu la KM Zero si intr-un loc de ‘land art’ minunat la Singeorz-Bai. Visez ca lucrarea aceasta sa fie pusa candva la lumina. As face insertii si covoare cu artisti sa fie puse pe zidurile orasului nostru. Ea continua aproape ca un fluviu pana la iesire in marea cea mare”.