Falsuri in arta – Un foarte bun articol in Adevarul
Sunt bucuros ca cineva face acest tam tam public intr-un mass medium acreditat despre un fenomen murmurat pe toate palierele care leaga “mutatul” unei lucrari de arta de la un proprietar la altul. Falsurile prezente pe piata de arta sunt multe fara indoiala iar existenta lor este un soi de secret al lui Polichinelle si se misca cu o viteza care nu a fost niciodata sub vreun control. Au sa mai iasa la suprafata asemenea povesti pentru ca volumul lor este prea mare.
Expozitia de la Muzeul Literaturii, despre care au am scris aici, pune in speta lucrari care sunt fraudulos atribuite lui Victor Brauner sau Marcel Iancu si readuce in discutie eterna tentatie de validare a unor lucrari prin girarea lor de diverse egide si prin diverse evenimente expozitionale.
Redau mai jos articolul semnat de Doinel Tronaru in ziarul Adevarul:
Falsurile din artÄ atacÄ muzeele
Expunerea, la Muzeul Literaturii, a unor falsuri Victor Brauner sau Arthur Segal redeschide discuÅ£ia asupra contrafacerilor din arta autohtonÄ.
Vernisarea, acum douÄ sÄptÄmâni, în Rotonda prestigiosului Muzeu NaÅ£ional al Literaturii Române (MNLR) a unei expoziÅ£ii de artÄ plasticÄ intitulate „Victor Brauner Åi însoÅ£itorii” pÄrea a fi unul dintre evenimentele culturale cele mai importante ale toamnei.
ExpoziÅ£ia a însoÅ£it colocviul „Avangarda româneascÄ/ Avangarda europeanÄ”, aflat la cea de-a doua ediÅ£ie (unde au prezentat comunicÄri nume ca: David Esrig, Ion Pop, Paul Cernat, Ovidiu Morar, Nicolae Tzone), iar vernisajul a fost, la rândul sÄu, prezentat de Ion Pop Åi de Lucian ChiÅu, directorul MNLR.
Lista artiÅtilor expuÅi era extrem de ofertantÄ Åi pÄrea a fi garanÅ£ia unui festin al ochiului Åi al minÅ£ii, Å£inând cont cÄ era vorba de cele mai semnificative nume ale avangardei româneÅti Åi nu numai.
Erau lucrÄri de Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy, Corneliu MihÄilescu, Jules Perahim, Jacques Hérold, Arthur Segal, Åi chiar germanul George Grosz Åi vienezul Egon Schiele, unele dintre cele mai importante nume ale artei secolului XX.
Zicala „afarÄ – vopsit gardul, înÄuntru-i leopardul” se potrivea, însÄ, cum nu se poate mai bine expoziÅ£iei de la Muzeul Literaturii. În primul rând, vizitatorul ar fi observat cÄ, din lista lucrÄrilor anunÅ£ate (Åi scrise pe o listÄ lângÄ uÅa de intrare în salÄ), lipsesc primele aproape douÄzeci. Aceasta pentru cÄ FederaÅ£ia ComunitÄÅ£ilor EvreieÅti din România Åi-a retras, în ultimul moment, lucrÄrile cu care trebuia sÄ participe. AÅadar, nici vorbÄ de vreun Egon Schiele în expoziÅ£ia de la MNLR! De vinÄ se pare cÄ a fost o chichiÅ£Ä birocraticÄ: FederaÅ£ia cerea existenÅ£a unor asigurÄri pentru lucrÄrile expuse, or muzeul a înlocuit aceastÄ cerinÅ£Ä elementarÄ cu prezenÅ£a unui bodyguard timp de 24 de ore.
„ÎmpÄratul este gol”
Mai gravÄ este, însÄ, expunerea, timp de o sÄptÄmânÄ, într-un loc cu tradiÅ£ie culturalÄ incontestabilÄ, a unor „lucrÄri” (aÅa-zis aparÅ£inând lui Victor Brauner, Arthur Segal sau Marcel Iancu) pentru care o minimÄ expertizÄ prealabilÄ ar fi arÄtat lipsa lor de autenticitate, fiind – unele dintre ele – falsuri notorii în lumea colecÅ£ionarilor de artÄ.
Anomalia a fost dezvÄluitÄ de galeristul Åi colecÅ£ionarul Lucian Georgescu, proprietar al galeriei Colors Art (situatÄ în strada PuÅ£ul lui Zamfir Åi specializatÄ în artiÅtii de origine românÄ ai avangardei interbelice Åi postbelice). Acesta a fost izbit, atunci când a intrat în salÄ, la vernisaj, de prezenÅ£a pe pereÅ£i a unor lucrÄri cu care se mai intersectase Åi despre care era sigur cÄ sunt lipsite de autentic. Micul „scandal” provocat de Lucian Georgescu la vernisaj, care Åi-a permis sÄ strige cÄ „împÄratul este gol”, a fost înÄbuÅit repede. Atunci când s-a întors, în weekend, pentru a fotografia mai multe lucrÄri, a fost întâmpinat cu un refuz de cÄtre directorul MNLR, Lucian ChiÅu, care i-a spus cÄ nu se pricepe Åi sÄ vinÄ cu „specialistul” la faÅ£a locului.
Problema este cÄ singurii specialiÅti reali pentru opera lui Brauner, experÅ£i a cÄror autoritate nu este contestatÄ de nimeni, se aflÄ la Paris. Lucian Georgescu a trimis lucrÄrile pe care a reuÅit sÄ le fotografieze la aceÅti experÅ£i parizieni, cu care se aflÄ în relaÅ£ii de strânsÄ colaborare, Åi a primit, într-adevÄr, avizul lor negativ.
„AdevÄrul” a intrat pe firul acestei operaÅ£iuni detectivistico-artistice de amploare Åi pune degetul pe ranÄ în ce priveÅte un fenomen – comerÅ£ul cu falsuri pe piaÅ£a de artÄ autohtonÄ – a cÄrui amploare, se pare, este mai mare decât se credea.
Un ghips „monstruos”
LucrÄrile expuse la MNLR fÄceau parte din urmÄtoarele colecÅ£ii: FederaÅ£ia ComunitÄÅ£ilor EvreieÅti din România (care s-a retras), Vladimir PanÄ (fiul lui SaÅa PanÄ Åi posesor al unei impresionante arhive rÄmase de la tatÄl sÄu), Mihai GavrilÄ, Anna Udrescu Åi prof. dr. Åtefan Udrescu, Florin ColonaÅ (acesta, cu afiÅe dedicate expoziÅ£iilor Brauner de-a lungul timpului), Muzeul NaÅ£ional al Literaturii Române.
**** Ghips atribuit în mod abuziv lui Arthur Segal, din la expoziÅ£ia de la Muzeul NaÅ£ional al Literaturii Române ****
DeÅi – expertiza a arÄtat – falsuri proveneau Åi din celelalte colecÅ£ii, cele mai grave aparÅ£ineau colecÅ£iei Mihai GavrilÄ. De exemplu, lucrarea de ghips portretizând doi bÄtrânei, atribuitÄ lui Arthur Segal, nu are nicio legÄturÄ cu artistul respectiv, unul dintre pionierii avangardei româneÅti, ci este o fÄcÄturÄ grosolanÄ.
Nu este prima oarÄ, însÄ, când Lucian Georgescu ia contact cu aceastÄ „monstruozitate” (aÅa cum o numeÅte galeristul), iar tactica respectivului colecÅ£ionar – dupÄ pÄrerea sa – este de a expune „lucrarea”, temporar, în cât mai multe locuri prestigioase, pentru a-i asigura, astfel, un „pedigree” Åi a o legitima, în eventualitatea unei vânzÄri. GavrilÄ a încercat sÄ plaseze ghipsul Åi la Colors Art Gallery, într-o expoziÅ£ie cuprinzând Åapte lucrÄri de Segal (de altfel, Georgescu a primit „oferte” Åi pentru expoziÅ£ia Perahim, deschisÄ în prezent în galerie). Ghipsul nu are altÄ expertizÄ, este doar semnat pe spate Amelia Pavel – reputat critic Åi istoric de artÄ, dar nu un expert în sensul real al cuvântului. Ea a murit pe 21 decembrie 2003, la 88 de ani, iar Georgescu presupune cÄ, în ultimii ani de viaÅ£Ä, Amelia Pavel semna „ca primarul” orice i se punea în faÅ£Ä.
Expertul cu care a luat legÄtura galeristul este Pavel Liska, profesor universitar de origine cehÄ, stabilit în Germania, specializat în opera avangardistului de origine românÄ, autorul singurului catalog – de dimensiuni impozante – care existÄ despre opera lui Segal Åi care lucreazÄ în prezent la al doilea catalog Arthur Segal.
„Confirm cÄ opera a cÄrei imagine mi-aÅ£i trimis-o nu este, în mod clar, de Segal”, scrie Pavel Liska. Cu toate cÄ Lucian ChiÅu, cÄruia i s-a trimis rÄspunsul specialistului ceh, a fost rugat sÄ scoatÄ din expoziÅ£ie acest fals dat drept Segal, directorul MNLR nu a fÄcut acest lucru, vizitatorii având contact cu aceastÄ „monstruozitate” pânÄ la sfârÅitul expoziÅ£iei.
„Dragoni” cu bucluc
Lucrarea de Brauner din expoziÅ£ia de la MNLR care a trezit, din start, suspiciunile lui Georgescu este o copie stângace dupÄ „compoziÅ£iile cu dragon” ale lui Victor Brauner – unul dintre motivele cele mai recurente ale operei artistului.
„Am declarat deja acest tablou ca fiind fals în mai multe rânduri, doamna Marina Vanci Perahim de asemenea. PregÄtim Catalogul Raisonné al operei lui Victor Brauner Åi vÄ asigur cÄ acest tablou nu va figura”, scrie, ca rÄspuns solicitÄrii lui Lucian Georgescu, Samy Kinge, expert mondial în Brauner.
„Lucrarea” s-a mai încercat a fi expusÄ la Muzeul din Lille, când Marina Vanci Perahim a declarat-o ca fiind un fals, prin urmare a fost scoasÄ din expoziÅ£ie. Ulterior, GavrilÄ Åi-a mai dus lucrarea la expoziÅ£ia de la Piatra NeamÅ£ dedicatÄ centenarului lui Victor Brauner (motiv pentru a figura în catalogul expoziÅ£iei). Nici acest fals nu a fost scos de Lucian ChiÅu din Rotonda Muzeului Literaturii, deÅi i-a fost trimis rÄspunsul lui Samy Kinge.
Lucian ChiÅu se apÄrÄ spunând cÄ expoziÅ£ia a fost organizatÄ, în calitate de curator, de poetul Emil Nicolae (Emanuel Nadler), de la Piatra NeamÅ£, specialist în Brauner, precum Åi de animatorul cultural Ioan Cristescu. Contactat de „AdevÄrul”, Lucian ChiÅu a afirmat cÄ e-mail-urile trimise de Lucian Georgescu nu constituie o expertizÄ oficialÄ, sunt doar lansarea unei suspiciuni, prin urmare nu avea nicio obligaÅ£ie sÄ ridice lucrÄrile. În opinia lui ChiÅu, o expertizÄ realÄ ar trebui fÄcutÄ în prezenÅ£a lucrÄrilor propriu-zise, ca o expertizÄ grafologicÄ.
Ulterior, expertiza solicitatÄ la Paris a arÄtat prezenÅ£a Åi a altor falsuri în expoziÅ£ia de la MNLR, „semnate” de Victor Brauner, Marcel Iancu (Janco, pe plan internaÅ£ional) Å.a. Dada Janco, fiica artistului, stabilitÄ la Tel Aviv, Israel, a confirmat telefonic Åi în scris cÄ lucrarea „Bal” atribuitÄ tatÄlui ei este falsÄ Åi a cerut sÄ fie scoasÄ din expoziÅ£ie. În total, din cele 15 lucrÄri prezentate în expoziÅ£ie ca fiind de Brauner, doar 5 ar fi fost autentice. Deci un „îmbucurÄtor” procent de 30%…
Cine sunt specialiÅtii în Victor Brauner
Doi sunt experÅ£ii mondiali recunoscuÅ£i în opera lui Victor Brauner – printre puÅ£inii pe plan internaÅ£ional – cu care are contact oricând galeristul de la Colors Art, Lucian Georgescu, (acesta a locuit, timp de câteva decenii, la Paris, pânÄ acum câÅ£iva ani, când s-a lansat în businessul de artÄ): Samy Kinge – galerist Åi specialist recunoscut mondial în Victor Brauner – Åi Marina Vanci Perahim, soÅ£ia lui Jules Perahim. Aceasta locuieÅte la Paris din anii 1960 Åi este profesor emerit la Sorbona, autoare a peste 15 publicaÅ£ii despre Victor Brauner (dar Åi despre Man Ray Åi alte nume importante ale artei mondiale).
“„Nu poate fi cu totul eliminat, pentru cÄ falsul nu este numai o formÄ de infracÅ£ionalitate, ci Åi un însoÅ£itor permanent al obiectului artistic, este umbra lui.”
Pavel ÅuÅarÄ, critic de artÄ: “O expoziÅ£ie a falsurilor ne-ar arÄta o istorie a interesului, dar Åi a receptÄrii operelor artistice.”
Falsul – în retragere la casele importante
Nefericita expoziÅ£ie de la Muzeul NaÅ£ional al Literaturii Române a fost consideratÄ de „AdevÄrul” un bun pretext pentru declanÅarea unei discuÅ£ii asupra acestui fenomen rÄspândit, dar despre care puÅ£inÄ lume vorbeÅte – cel al falsurilor de pe piaÅ£a de artÄ.
Majoritatea specialiÅtilor contactaÅ£i confirmÄ, din pÄcate, existenÅ£a acestui flagel, inclusiv – sau mai ales – pentru pictorii consideraÅ£i „de patrimoniu”: Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza. ContactaÅ£i de „AdevÄrul”, anumiÅ£i critici de artÄ – deÅi au confirmat existenÅ£a, la scarÄ largÄ, a acestui fenomen – au refuzat sÄ se exprime public asupra sa, din diverse motive. O viziune optimistÄ are, totuÅi, reputatul specialist al pieÅ£ei de artÄ, criticul Pavel ÅuÅarÄ: „În prezent, piaÅ£a falsurilor este mult mai redusÄ decât acum zece ani”.
Ce s-a întâmplat între timp? „Între timp, piaÅ£a de artÄ s-a mai coagulat, funcÅ£ioneazÄ diverse grile de validare. În primul rând, instituÅ£ia expertului, care îÅi intrÄ Åi la noi în atribuÅ£ii Åi are un rol important în calificarea cumpÄrÄtorului. Apoi, operatorii de pe piaÅ£a de artÄ sunt mai riguros organizaÅ£i. AceÅti factori au inhibat, într-o mare mÄsurÄ, circulaÅ£ia obiectului fals.”
Nu este cazul, însÄ, sÄ ne culcÄm pe-o ureche: „Fenomenul nu s-a stopat cu totul, el continuÄ underground, la nivelul pieÅ£ei sÄlbatice. Dar este mult mai redus decât cel care circula altÄdatÄ, la nivelul caselor de licitaÅ£ii”, spune criticul de artÄ. ÅuÅarÄ are Åi o viziune interesantÄ asupra fenomneului: „Nu poate fi cu totul eliminat, pentru cÄ falsul nu este numai o formÄ de infracÅ£ionalitate, ci Åi un însoÅ£itor permanent al obiectului artistic, este umbra lui. Cu cât presiunea asupra unui obiect artistic este mai mare, cu atât tentaÅ£ia este mai mare de a-l falsifica. Falsul devine, astfel, o formÄ de civilizaÅ£ie, în ghilimele. O expoziÅ£ie a falsurilor ne-ar arÄta o istorie a interesului, dar Åi a receptÄrii operelor artistice. Fiecare epocÄ relaÅ£ioneazÄ la nivelul ei cu obiectul de artÄ”.
Falsuri „istorice”
Ar fi mai multe tipuri de falsuri, în opinia lui ÅuÅarÄ: cele „autentice” – ale unor artiÅti care se înscriu într-un spirit, într-o ÅcoalÄ, dar ale cÄror lucrÄri sunt atribuite unor nume prestigioase de cÄtre personaje din viitor cu rea intenÅ£ie; elevii care lucreazÄ în maniera unui maestru, ca un exerciÅ£iu; în sfârÅit, falsul fÄcut cu intenÅ£ia de a câÅtiga de pe urma unei contrafaceri, a unui stil sau a unui autor – acesta fiind cel mai periculos, pentru cÄ include o infracÅ£ionalitate Åi o vocaÅ£ie a falsificÄrii.
Cu cât un artist este mai prestigios, cu atât el atrage mai mult pe falsificatori. Din acest motiv, nume ca Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza nu sunt scutite deloc de falsificare. Cele mai complicate, în opinia specialistului, sunt falsurile „istorice”, fÄcute, la rândul lor, de nume importante, în cazul cÄrora s-a putut pÄcÄli Åi un Zambaccian. În opinia lui Lucian Georgescu, cele mai falsificate nume, la momentul actual, sunt Victor Brauner, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch Åi M.H. Maxy.
Acesta este articolul din Adevarul. De salutat.