Galeria Veroniki Art va invita joi, 27 octombrie, ora 18.00, la vernisajul expozitiei de pictura: “Prospectiuni figurale”, semnata  de Marius Burhan.

Expozitia este deschisa în perioada 27 octombrie – 26 noiembrie 2011.

Prin pictura, Marius Burhan pune intrebari despre spatiu, despre relatia mereu deschisa dezbaterii dintre spatiul experientei traite, cu constrangerile si manifestarile sale, si spatiul experientei estetice, construit pe baza unor coduri ale conceptualizarii, stabilite prin speculatie intelectuala si informatie perceptiva, sau prin dictat subiectiv sustinut de fondul perceptiv sau de o grila conceptuala profunda.

Exercitiile sale pleaca de la constiinta ca istoria artei europene premoderne, moderne si postmoderne a propus mai multe teorii asupra conditiei spatiului secund, transferat din concretul qvadridimensional al realitatii imediate in realitatea construita a artei, si, in mod special, in/pe suprafata plana a picturii. Unele strategii sunt  angajate in virtuozitatea mimetica, in manevrele iluzionismului care sintetizeaza aportul unei geometrii complexe, propunand prin punctele si liniile de fuga si tehnica ecranelor succesive o arhitectura pe care si obiectele si containerul lor spatial se definesc formal si, pe de alta parte, al compozitiei cromatice, operand prin complexitatea de interrelatii intre luminile de context, directionate sau difuze, proiectate pe obiecte sau irizate de ele, si umbre dependente de sursele luminoase si de calitatea texturala si cromatica a obiectelor, proiectate, purtate, tesand o retea subtila, senzuala de reliefuri si de presiuni in spatiul imaginii.

Alta directie urmareste tocmai eludarea iluzionnismului, si, definitoriu programului modernist, suprafata isi reimpune conditia, iar formele se organizeaza (fie ca apeleaza sau nu la figura) pe aceasta suprafata, revendicandu-si autonomia fata de o realitate model.

Marius Burhan se confrunta cu aceasta contradictorie mostenire – reductio-nismul  formal modernist, cu apogeul in abstractionism – caruia i s-a substituit recurentul mimetism mai amprentat de expresiomism sau mai rece, odata cu reverberatiile in pictura ale noilor realisme, care fie revin la tehnicile traditionale de reprezentare, fie apeleaza la tehnicile fotografice, fie parasesc declarat suprafata pentru o tridimensionalitate ambigua de obiect sau ambient. Seria “Prospectiuni figurale” abordeaza nucleul problematic al spatializarii independente fata de iluzionism, a relationarii figurilor coerent definite formal si cromatic si a cadrelor geometrice la randul lor ferme, pe suprafata ce permite sugestia profunzimii ca multiplicare de planuri, intre care evolueaza figurile, sugerand evenimente, deci temporalitate condensata. Este un mod de a determina sa coopereze formele abstracte si morfologiile figurative, depasind recurenta lor intoleranta reciproca, si sa impuna conceptual prezenta spatiului, rational, ordonat, controlat geometric si dinamic.

Prezente cu toata densitatea lor de sugestii si semnificatii secunde, cu narativitatea lor condensata, figurile nu dezvolta totusi un discurs autonom, care sa substituie aventurii constructive, picturale, a unei suprafete pe punctul de a genera obiecte tridimensionale si disolutii informale dincolo de rigiditatea geometrica, prin suplimente fabulatorii. Aceasta explicita concentrare asupra picturii si exigentelor sale determina si selectia formatului panzelor, pe un canon compozitional foarte dificil de echilibrat, cel al dreptunghiurilor cu baza foarte ingusta fata de inaltime, compozitiile trebuind sa satisfaca exigentele unei verticalitati imperative.

Beneficiul unor astfel de experimente de organizare compozitionala, determinate de interogari asupra picturii adresate picturii insesi si solutiilor ei ingenioase, glisand intre modelul oglinzii si cel al structurii din spatele/interiorul formelor, structuri statice sau generative, este dobandirea unei capacitati de manevrare a oricarei tipologii formale, a oricarei sintaxe pentru a determina nu atat solutii definitivabile, cat a delimita alte zone de interogare, alte campuri problematice si pentru a sustine traseul iesirii din plan spre o tridimensionalitate inalienabil apartinand picturii, delimitata de cu obiectul apropriat din realitatea productiei tehnice sau altui gen artistic.

Ca si precedentele sale expozitii – “Catre forma”, “Identitati formale”, “Intre static si dinamic” – si “Prospectiuni figurale” apartin unui ciclu de explorari de atelier, definitca locul in care provocarile adresate artistului angajat in practicarea coerenta si perspicace a genului/mediumului specific, de evolutiile artei contemporane sunt nu doar asimilate, ci declanseaza nevoia raportarii critice, a experimentarii si reformularilor specifice, generatoare ale unei originalitati care nu se formuleaza ca scop, ci este efectul cautarilor, interogarilor si verificarilor experimentale ale problemelor formulate teoretic.

Alexandra Titu, critic de arta

Galeria Veroniki Art – Intrarea Murmurului nr. 2 – 4, sector 1 Bucuresti

www.veronikiart.ro