ArticolePuterea de a spune: am ajuns!
Cum stii ca ai ajuns? Cand alergi si cauti ceva vreme indelungata si iti imaginezi “gara” de destinatie in fel si chip, cum mai ai puterea de a discerne intre proiectiile fantasmagorice ale mintii si datele realului care vin catre tine? Si daca recunosti semnul de sosire, cat iti ia sa schimbi viteza, de la goana vertiginoasa a cautarii la pasul domol, prudent si poate ingreunat de noi temeri al contemplarii “tabloului” perfect? Am pus cuvatul tablou intre ghilimele pentru ca nu ma refer neaparat la arta plastica. Dar folosesc cele doua panze expuse in acest articol pentru ca daca ar fi fost sa plec cu ceva din Muzeul de Arta Brooklyn, le-as fi ales pe ele. Mi se par desavarsite. De fapt as fi ales-o doar pe prima, dar m-am gandit sa va las si voua distractia de a va face un mini clasament propriu.
Si ma mai gandesc, ca astazi, de ziua mea, am sansa sa traiesc o zi de 25 de ore si exista toate sansele sa o petrec intr-un mod perfect. Si nu in goana trenului ci in cel mai dulce si leganat pas cu putinta.
