Marius Tita     Bursa 29.07.2011

Pe vremuri, cind se licita la o singura casa, spectacolul era de-a dreptul fascinant, nu numai pentru descoperitorul pietei de arta care eram, ci si pentru prietenii occidentali care descopereau licitatiile de arta nu la prestigioasa lor “acasa”, unde nici nu stiau ca exista asa ceva, ci la Bucuresti. Atunci, nu puteai sa vezi vinzarea pe internet, totul era “life”, adica viata. Pe monitor ai doar scena, unde sint aduse, fixate si sint duse ofertele, nu vezi sala, nu te intorci sa vezi cine se tine de cartonul cu cifra ce aduce bani, multi bani, la fiecare pas al vinzarii, cine pe cine pindeste, cine liciteaza cind se intoarce oferta ce parea lipsita de interes. Singurul deliciu voyeurist se petrece la incheierea licitatiei, cind nu se taie imediat legatura, si mai trece lumea prin cadru, se mai scobeste in nas, se hirjoneste, manusile albe scot o sticla de apa, plata, din decorul fastuos.

Pe vremuri comentam si aplaudam. A, da, asta se mai face si acum, chiar si in fata calculatorului. Si scriam de zor observatii proaspete, calde, ca intr-un talk-show cu un singur participant. Hatmanu, Liciu, Anamaria Smigelschi, nume mari ale artei contemporane nu reusesc sa se vinda si preturile nu sint mari. Iar calitatea, inalta. Uite un Pelmus, Stefan, in maniera cunoscuta dar cu un peste dominant, alfa de-a dreptul, care il scoate in evidenta si trebuia sa il duca la alt proprietar. O fi din cauza verii si a caldurii, sau a crizei si a capatului pe care nu-l vedem, chit ca am iesit din recesiune. Un superb autoportret de Angela Popa Bradean pleaca la numai 400 de euro. Sava Stoianov, aflam ca il cheama si Borislav, este sculptor si nascut in 1951, in aprilie tocmai a rotunjit 6 decenii. Este un spirit de anvergura, boem, vulcanic si prietenos. O tempera din seria la care lucreaza de ceva timp, si pe care s-ar putea sa o vedem intr-o recenta viitoare expozitie, a ramas nevinduta. La fel, un inedit desen de Beatrice Bednaric, fiica acurelistului Ignat Bednarik, prezent aproape in fiecare licitatie, cu ceva timp in urma. De Marcel Guguianu s-a vindut, cu 400 de euro, pret foarte mic, o sculptura in bronz de vreo 30 cm. Dar nu si un desen, tot vreo 30 cm, destul de inestetic, cu o dansatoa-re ce pare in prabusire. In aceasta saptamina a fost lansat si un album Marcel Guguianu, semnat de Lucia Valentina Stanciu, una dintre tripletele fiice ale lui Radu Lucian Stanciu, invins in urma cu putin timp de o boala incurabila, cunoscut pentru scandalul cu sculpturile ciudate, numite “de turta dulce”, aparute la un moment dat pe piata ca fiind de Brancusi.

O sculptura din 1937, de Iosif Fekete Negrulea, a fost adjudecata cu 1.500 de euro. In schimb, basoreliefurile din grilajul portii Institutului National al Magistraturii au intrat in pamint. Sau in vreo colectie privata, sau in cont, ca in licitatii sau vreun alt gen de vinzare nu am aflat sa se fi intimplat. De-a dreptul inedita, o teracota de Spiru Vergulescu, cunoscutul pictor, a fost vinduta cu 500 de euro. O cheama Gunka, ca pe marea lui iubire si sotie. Icoanele nu au nicio sansa, dar nu se vinde nici o serigrafie semnata de Herold. A trecut neobservat, in 2010, centenarul nasterii, in Romania, a acestui mare artist surrealist, de ce sa ne inchipuim ca ar trezi vreun interes acest nume strain. Si altora decit lui Lucian Georgescu, patronul galeriei Colors Art de pe Putul lui Zamfir, strada, dedicat complet acestui artist si celor din categoria lor, a celor nascuti in Romania, necunoscuti la noi si apreciati peste tot.

Desi sint de la Balcic, turcii lui Cosmovici, ca rindunelele pe sirma, nu au cautare. S-a vindut, in schimb, cu 150 de euro, un desen in creion semnat in pix de Teodorescu-Romanati, nascut acum 120 de ani. Mai multe astfel de desene se afla la anticariatul de la Dalles. O guasa semnata Iser cu creionul, reprezentind o doamna de anvergura, a fost vinduta cu 2 mii de lei. Dar nu si curtea de la Balcic, tot de Iser. Trei lucrari de Schweitzer-Cumpana, trei subiecte diferite, doua destine si ele diferite: o pagina de studii de pozitie corporala, in sangvina, s-a vindut cu 500 de euro, au ramas neadjudecate un peisaj de la Plumbuita, acuarela, si o alta pagina de schite, in creion. Dar nu ramane “elvetianul” cu expozitie, acum, la Cotroceni neapreciat. Una dupa alta, s-au vindut cu acelasi pret, 2,6 mii de euro, destul de modest, si o natura cu trandafiri in glastra, dar si un mal maritim usor SF, nitel suprarealist.

Dintr-o defilare de grafica buna se vinde doar Marcel Chirnoaga: 200 de euro un studiu de cai si 300 pentru o alegorie cu Vasile Blajinul din Krasnaia Plosciadi. Soc si groaza, in Romania exista o firma cu acest nume, originalul in rusa pentru celebra Piata Rosie din Moscova!

E clar, paginile de studii, tot mai abundente, nu au succes in licitatii. O arata si o oferta de Eustatiu Stoenescu. Mereu va exista teama ca nu este cea mai buna opera a semnatarului, poate nici macar cea mai buna schita, ori ca exista multe, nenumarate, infinit de nenumarate lucrari din blocurile de schite pe care marii artisti le comiteau peste tot, intunecind orizontul cu ele. Ceea ce, desigur, le scade pretul. O astfel de soarta trista doar portretele o mai au. Si dintre ele, si mai rau, autoportretele. Un autoportret de Petrea Sandu apare in vinzare dar nu il vrea nimeni. Ce folos ca este el frumos realizat daca nu stie nimeni cine este, doar ca s-a nascut in 1913. Poate aflam pina la centenar. Cine il recunoaste pe artistul din autoportet este rugat sa ne anunte, pe noi sau casa de licitatie, politia nu are nicio treaba, s-a cam ramas la unicitatea carului cu boi de Grigorescu. Situatia se repreta cu “Vas cu flori si sticle” de acelasi autor, Petrea Sandu. Nici acum nu se stie nimic despre pictor, in afara de apropiatul centenar. Remarcam constanta si constatam ca nici acest artist nu a pictat un singur tablou. Dincolo de orice tentatie de amuzament, care nu ar trebui sa fie o acuzatie asa de dura pe o asa vreme, constatam ca nici despre Theodor Cateliu nu stim mare lucru. Lucrarile sale apar de ceva timp si cu ceva succes in licitatii dar, ca in cazul Partog Vartanian, ne trebuie timp ca sa il redescoperim, si valoric si biografic. Sa remarcam, totusi, ca o tarancuta din 1910, cu cei mai rosii maci la urechi, a fost vinduta cu 400 de euro. Au dreptate cei care ar spune ca este un pictor mediu dar acopera o perioada, in secolul al XlX-lea, in care conteaza orice persoana dedicata picturii, peisajul fiind cam rarefiat, cel putin vazut din comparatii vestice.

Despre Michel Simonidi vorbeste mai mult Franta si Banca Nationala a Romaniei. Un nud mai mult lat decit inalt, mai exact de 41 pe 33, a fost vindut cu 600 de euro. Era cam din perioada frantuzeasca, post plafonul Palatului CEC a pictorului prezent in vinzari occidentale sub numele de cod Michel Simonidy.

Desigur, preturile mari vin la urma, stiu bine cunoscatorii, pentru ca acolo sint puse si ofertele mai tifnoase, cu asteptari. Si asta dintotdeauna, de cind exista licitatii de arta in Romania, adica de doar vreo doua decenii. Cel mai mare aduna 8 mii de euro, pentru o scena ampla, de vinatoare, una mai primitiva, cu musculatura si pectorali marca Ressu. Odata atinsa, tensiunea se mentine inalta, la 5,5 mii de euro, cu o fintina cu iz de romantism balcanic, de Kimon Loghi. O simpatica tinara cu lipsa serioasa de chef de munca, numita cu o ironie involuntara “Gospodina”, pictura de Mubchen, a fost vinduta cu 3 mii de euro. Aurel Baesu obtine 2,4 mii de euro pentru o scena de atelier cu paleta, plina de farmec. Biju scoate si el, intii 400 de euro, cu un buchet de flori, apoi 1,4 mii, cu o tinara ravasita, probabil de somn la care nu vrea sa renunte, intr-un mediu la fel de lipsit de ordine si disciplina. Intr-o pozitie asemanatoare, de decubit ventral, destul de contorsionat, avem un superb nud de Aurel Bordenache, provenit de la Brasov, locul unde acest artist mai este apreciat, nud care a fost vindut cu 435 de euro.

Si cite ar mai fi fost de circotit si de subliniat, dar exista riscul sa vedem zorii zilei mijind. In povestea anterioara au fost folosite date reale din licitatia Goldart de acum o saptamina.