George Washington – Portretul bunului simt





Va spun poanta din capu’ locului: George Washinton n-a avut dinti. I-au cazut ca un putregai din tinerete si pana la 50 de ani si-i pierduse pe toti din cauza unei nediagnosticate afectiuni. Acest lucru a avut fara doar si poate efecte nu prea grozave asupra psihicului si confortului social al primului presedinte american. Ma intreb insa daca nu cumva acest amanunt nu i-a readus aminte toata viata lui Washington cat de fragil este omul si nu cumva i-a alimentat ambitia pe de-o parte si bunul simt pe de alta. Pentru ca de bun simt a dat dovada nu odata pe parcursul vietii. Mai intai s-a indarjit intr-o foarte dura campanie militara impotriva maiestuosului imperiu britanic si a adus celor 13 colonii americane independenta. Apoi a refuzat titlul de rege (!) din parte entuziastilor care doreau sa-i puna coroana pe cap. Da, Washington ar fi putut fi primul rege al Americii… Apoi a initiat cutuma celor maximum doua mandate de presedinte a cate patru ani, si nu i-a trecut prin cap sa le prelungeasca…

Daca ar fi fost intrebat, Washington s-ar fi recomandat ca fermier si dupa mosia sa de la Mount Vernon a tanjit si in timpul lungilor ani de razboi si in vremea obligatiilor de stat care il tineau in Philadelphia sau in alte locuri. Acolo s-a si reintors intr-o suflare dupa ce a “scapat” de mandatele de presedinte si e amuzant sa constati cat de multa corespondenta cu informatii despre agricultura, rotirea culturilor, ingrasarea pamantului sau horticultura a schimbat cu un alt geniu al timpului sau, Thomas Jefferson. Dragostea de mosie i-a adus si moartea. Washington s-a incapatanat sa-si inspecteze calare pamanturile intr-o dimineata de decembrie 1799, a fost udat pana la piele de o ploaie rece si de lapovita, a contractat o penumonie si a murit in trei zile. Pe 14 decembrie, cu numai doua saptamani inainte de a vedea zorii secolului al 19lea. Moartea lui a fost un soc pentru natiune si a fost plans, idolatrizat si stimat pana in ziua de azi. Pe drept cuvant.

Toate aceste ganduri mi-au fost provocate de primul tablou din acest articol, care se gaseste la Muzeul de Arta din Brooklyn. Gura stransa mi-a adus aminte despre dantura defectuoasa a lui Washington. Si am cautat in arhiva personala si am gasit fotografiile facute in timpul vizitei mele la Mount Vernon in 2006. Va arat dantura facuta la comanda din dinti slefuiti de bou pe care Washington o purta la sfarsitul vietii sale. Era tehnologia de varf a sfarsitului de secol 18. Iat-o:

Aceasta este fizionomia lui George Washington, recreata de oameni de stiinta dupa masca mortuara si dupa toate imaginile pictate pastrate cu el:

Este interesant de dezbatut cat de mult s-a abatut America de la superbele principii scrise si multa vreme respectate din Declaratia de Independenta si din Constitutie. Dar nu e locul pentru asta intr-un blog de arta. Washington ramane emblema de pe bancnota de 1 dolar si imaginea-simbol a individului care, inspirat de principii masonice, a avut sansa – asa cum America insasi a avut norocul – sa influenteze definitiv istoria prin tarie de caracter si, asa cum cum spuneam in titlu, printr-un monument de bun simt.