*** Ion Lucian Murnu – Autoportret ***

Acest articol, ilustrat cu pictura expusa la retrospectiva Ion Lucian Murnu de la Galeria Orizont, il las ca text in seama lui Mihai Plamadeala, care a publicat o valoroasa analiza a operei lui Murnu in Observatorul Cultural, in noiebrie 2010, la implinirea centenarului de la nasterea artistului. Articolul se incheie cu un facsimil al unui poem scris de Murnu insusi.

Asadar, cuvintele dlui Plamadeala:

“Duminică si luni, 14-15 noiembrie 2010, au avut loc două evenimente legate de centenarul „Ion Lucian Murnu“: unul la casa memorială Murnu, celălalt la Galeria Anticariat Curtea Veche – expoziție de sculptură, pictură și desen.

Ion Lucian Murnu (1910-1984) a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase între 1930-1936, studiind desenul cu Ressu și sculptura cu Oscar Han. În tinerețe, a fost influențat și de Mac Constantinescu. Artistul s-a format într-o atmosferă în care modernitatea însemna (încă) un profund respect pentru valorile artei antice. Între octombrie 1938 și iunie 1940, își continuă studiile la Roma, etapă importantă în creația sa ulterioară. Dinspre antic, sculptorul Murnu a evoluat apoi pe o traiectorie Bourdelle. În anii ’60, este în total contratimp cu arta românească oficială a vremii, dar și cu formele plastice ale artei abstracte practicate în Europa vremii, simplificînd planurile, fără să le elimine, după formula bizantină. În anii comunismului, s-a izolat progresiv de întreg sistemul social-politic și cultural. Deși a avut doar două expoziții personale în timpul vieții în țară (la București), alte două în Germania si una în Italia (la Roma, în 1967), artistul s-a bucurat de aprecierea publicului cunoscător. În ciuda izolării relative, prin forța modelului intelectual și artistic și prin activitatea didactică a format o serie de tineri artiști al căror nume nu mai are nevoie de nici un comentariu în înșiruirea propusă: Silvia Radu, Vasile Gorduz, Victor Roman, Gheorghe Apostu, Vladimir Predescu, Dinu Rădulescu, Ion Condiescu.”

“Stăm de vorbă cu doamna Silvia Radu, pe care am întîlnit-o la evenimentul din bd. Averescu, care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu: „Veneam încă din studenție la profesorul Murnu, stăteam exact în acest loc în care stau de vorbă cu dumneavoastră. Seria noastră a fost cea mai îndrăgită de maestru. Era un om cu totul și cu totul special și a fost o minune că reușise să rămînă în scoală, pentru că în acea perioadă profesorii erau în principiu de o cu totul altă factură. Am avut sansa rară de a-i fi studenti. Împreună cu maestrul nostru trăiam în afara timpului; aveam lumea noastră, în care eram fericiti. Realitatea comunistă nu ne atingea. Pentru noi nu exista nici UTC, nici nimic. Stalin a murit cînd eram încă elevă la Timișoara. La aflarea veștii că marele conducător nu mai este, îmi amintesc că eu și colegele mele am început să dansăm.

În anii ’54-’58, pe măsură ce mă apropiam (în anii facultătii) de viitorul meu sot, Gorduz, maestrul si sotia sa priveau acest fapt cu mare bucurie. În acel moment eram la începutul carierei, adică nu aveam încă nici o carieră. Nu pot spune că am simțit schimbările socio-politice ale deceniului sase.

Uniunea Artiștilor Plastici, desi făcută după modelul sovietic, a fost o organizatie foarte puternică si bună datorită oamenilor. Veneau la noi artiști din celelalte țări socialiste și se minunau de libertatea de creație de care dispunem. Toți cei care au condus Uniunea, pe atunci, au respectat calitatea. Atelierele de pe Pangratti se dădeau celor mai buni, pentru că erau corecți. Acum Uniunea este un fel de tombolă. Se intră foarte usor, ceea ce este o eroare. Cei care au greșit în ultimii ani și au falimentat Uniunea ar trebui să răspundă pentru faptele lor. Erau fie incapabili, fie răuvoitori. Eu n-am mai fost după 1989 la Uniune, pentru că o întreagă situație nu fusese înțeleasă de oamenii momentului. Membrii de partid din cadrul Uniunii luptaseră pentru drepturile artiștilor și o făcuseră atît de bine, încît atît la noi, cît si la scriitori, se desfiintaseră organizatiile de partid. Eram o fortă de care se temeau și de care nu aveau nevoie.

 

Murnu a creat în jurul nostru un climat propice dezvoltării, în conditiile tulburi despre care am pomenit. Ne-a învățat să nu depindem de nimeni și să fim noi. Au fost patru ani rodnici și foarte folositori în lumea aceea strîmbă. Cred că ar fi bine ca tinerii să cunoască exemplele remarcabile din istoria scolii lor“.

În 1994, a apărut la editura Staff o carte care a trecut nejustificat de neobservată – Idee si mestesug –, semnată de Ion Lucian Murnu. Artistul și omul de cultură se confesează într-un mod pe cît de rafinat, pe atît de direct. Spune la un moment dat că oamenilor din imaginile sale le dă trupuri hieratice si figuri izomorfe, care exprimă detașarea. Este o atitudine pe care maestrul și-a asumat-o în propria viață.

Initiativa marcării centenarului îi apartine dnei Doina Mândru, care ne spune: „Era o obligatie morală, nu numai a mea, ci a societătii românesti contemporane, vizavi de Ion Lucian Murnu, să îi sărbătorim centenarul. Murnu se naste în 1910, atunci cînd arta românească păsea pe deplin în modernitate. Brâncuși expusese Sărutul în 1907, la Paris. Asadar, începuturile sculpturii moderne erau făcute.

Murnu se naște într-o familie de intelectuali aromâni, cu o puternică cultură clasică. Grecia și Roma i-au marcat existența din prima tinerețe. De altfel, unchiul lui – istoricul, arheologul și lingvistul George Murnu – era traducătorul integralei lui Homer în limba română și nu numai. După cum Homer reuneste texte din zece dialecte ale limbii grecești, Murnu face traducerile sale în zece subdialecte ale limbii române. Formarea culturală a lui Lucian Murnu avea să se împlinească la Accademia di Romania, unde urmează studii postuniversitare vreme de doi ani. Este vorba despre adîncirea unui bagaj cu care venise din familie, de acasă. Aromânii aceștia, sosiți către 1890 din munții Pindului, cuceresc românitatea. Ei primesc certificatul de indigenat doar datorită unor merite intelectuale și sociale. George Murnu devenise conducătorul aromânilor din Romånia, era glasul lor oficial de aici.

Tînărul Murnu, elev al lui Oscar Han si, prin aceasta, discipol indirect al lui Antoine Bourdelle, îsi cultivă o sensibilitate deplin clasică într-o epocă în care arta universală descoperea abstractul, geometrismul și chiar primele forme ale minimalismului. Venus sau Orfeu, lucrări de tinerețe, pun în evidență latura clasicizantă a formării sale, poziție pe care o părăsește curînd pentru o operă de un patos existențial cu totul special și cu totul necunoscut în contextul cultural românesc. Pe măsură ce adîncesc studiul despre viața lui Ion Lucian Murnu, descopăr o serie de similitudini cu Giacometti. Amîndoi se nasc în familii de artiști, părinții lor fiind pictori. Amîndoi practică în pararel atît pictura, cît și sculptura. Murnu părăsește sculptura în momentul în care proiectele de monumente, de o mare noblețe și rafinament, nu îi sînt acceptate nici în anii ’40, nici în anii ’50. Se retrage către desen și pictură și către o sculptură care se esențializează, care pierde aura preclasicului și liniștea discursului clasic.

“Ruptura de valorile clasice îl face să își exprime prin artă eul ultragiat, cu totul însingurat. Să ne gîndim că, în anii ’50, își redactează jurnalul. În iarna lui 1954, una dintre cele mai grele ierni ale României (nămeții aveau în jur de 2 metri), el redacta o adevărată ars poetica, în limba franceză, în care spunea că în izolările sale culminante este orb si surd. Era însingurat față de întreg contextul social, cultural, politic. Nu se regăsea în nimic. A avut norocul de a se căsători cu Mariana Murnu, o tînără care absolvise dreptul si care avea o cultură literară extraordinară, fiind unul dintre foarte bunii traducători ai lui Rilke în românește. Acest dialog cu soția a fost pentru el salvator. Dialogul cu mlădița tînără, cu sămînța cea bună, din România anilor ’50, iarăsi l-a susținut. A fost foarte iubit de studentii săi, care au devenit mari artiști la rîndul lor. Pe de altă parte, a fost foarte amărît din cauza celor care nu-l apreciau si nu înțelegeau lectia de supremă subtilitate intelectuală pe care o oferea el. Sînt amintiri foarte frumoase cele ale lui Dinu Rădulescu despre orele de sculptură. Erau incursiuni în Platon, Socrate și în marea cultură universală. Lucian Murnu și Corneliu Baba erau oameni de aceeasi factură. Pentru ei biblioteca nu era un simplu instrument de studiu, ci o altă parte a existentei. Se vorbeste astăzi mult despre rezistenta prin cultură. Ar mai exista si supraviețuirea prin cultură, ca atitudine pasivă. Această atitudine pasivă conduce totuși la rezultate prin forța modelului si a exemplului, prin ceea ce sădeste în ogorul cel bun, constituit de studenti si discipoli. Pentru Murnu, cultura a fost o solutie de supraviețuire, dar oare a fost numai pentru el? De aceea merită să-l descoperim astăzi și să vedem în el un exemplu“.