Banal! Romanii se preocupa de arta




Mihai Constantin     Revista VIP


 

 

Daca iti place arta, unde te uiti vezi numai tablouri si sculpturi. Asa cum daca esti brutar, vezi peste tot numai franzele si covrigi iar aerul e plin de miresme ale diverselor stadii de coacere a aluatului in cuptor. Un microbist imparte lumea in dinamovisti, stelisti, rapidisti, CFR-clujisti etc. Ma gandesc cu groaza ce o fi in sufletul unui vidanjor…


Eu sunt ala cu arta. De vreo patru ani. Invat, scriu, dau tarcoale pictorilor, sculptorilor, imi bag nasul in treaba restauratorilor, a muzeografilor, a caselor de licitatii, imi murdaresc degetele cu tus si incerc sa nu mi le frang printr-o presa de gravura. Si imi place la nebunie. Si cum profesia mea “de baza” este sa iau de colea o bucata de informatie si sa o trambitez lumii, am creat – caznit si firesc in acelasi timp – Artindex.ro.

Si s-a intamplat un lucru bun intr-o prima faza: lumea artistica s-a admirat oglindita in informatiile de acolo, cu narcisism si cu vanitate de care orice artist da dovada pentru ca altfel nu ar fi artist. Problema pe care mi-o pun insa este cum sa sparg aceasta relatie bilaterala si sa scot circuitul informational din bucla inchisa scriitor-artist. Este una dintre capcanele presei in general care are adesea un dans criptic cu clasa politica spre uzul exclusiv al celor doi parteneri de vals, sarba, tango sau batuta, dupa caz. Eu vreau sa fac arta interesanta pentru cei care NU sunt deja implicati in fenomen. Este intr-un fel paradoxul parabolei fiului risipitor. Ne bucuram mai mult de un nou prozelit decat de fidelitatea cuminte si fructuoasa a celui care ne este alaturi in mod constant.


Asa ca scriu aici, scriu pe Facebook, scriu pe blog, scriu pe pereti, in speranta ca ceva din armonia artei plastice o sa trezeasca in cat mai multi romani vibratia aceea mai inalta care sa ne ridice un pic peste nivelul supravietuirii. E drept ca multi si multe ne apasa pe cap pentru a ne tine jos, taras daca se poate, iar meritul celor care se incapataneaza sa priveasca in sus si nu in pamant este cu atat mai mare.

Iar daca va veti face timp si curaj sa intrati intr-o galerie, sa va plimbati duminica prin targul de pe Kisselef sau sa deschideti un album, veti avea placuta surpriza sa constatati ca vi se vor intinde multe maini de ajutor. Lumea, inclusiv lumea artistica, este dispusa sa comunice. Totul este sa trecem pragul unui initial – si initiatic – “Buna ziua!”


Asa ca sper ca intr-o buna zi, peste cel mult 10 ani sa zicem, sa afirm de data aceea fara ironie: “Banal! Romanii se preocupa de arta!”