In memoriam Petre Oprea…





“Petre Oprea, Petrica pentru cei apropiati, a fost aidoma noua, tuturora, alcatuit si din parti bune si din parti rele dar daca e sa le punem in balanta, acum la finele drumului, inclin sa cred ca generozitatea domina.

A scris mult, fara a-i intrece pe unii confrati, al caror numar de pagini n-au reusit sa atinga platfoma gloriei, ramanand la statutul de maculatura.

Cu toate cusururile lor, cartile lui Oprea, publicate in majoritate pe cont propriu, lasa ceva in urma lor, o informatie la fel de pretioasa ca aerul, uneori, alteori iti indreapta pasii atunci cand te simti ratacit prin hatisurile artei, fara nici o poteca, spre un luminis.

Nu intotdeuna judecatile de valoare absorb interesul cititorului ci tocmai micile detalii, amestec candid de descriere a locului, a fiintei vizitate, a felului in care reactiona, picta, sculpta, manevra culorile sau diversele materiale, atat de  imprevizibile in momentul de fata in lumea incerta a artelor.

Oprea s-a multumit cu rolul salahorului, dispus sa infrunte sutele de fisiere ale bibliotecilor, pentru a  oferi trasee celor cei vor urma. Sau sa noteze cu precizie orice informatie pretioasa a momentului caruia i-a fost martor menita, ulterior, sa dea cu totul alte sensuri evenimentului, in plus sau in minus.

Activitatea sa prolifica, in aceasta bransa, paralela cu cea de expert si muzeograf, este aidoma micilor izvoare apte sa primeneasca mereu solurile aride si sa intretina albia raurilor dominante. Ramane un exemplu de probitate profesionala, un model demn de urmat.” – Ruxandra Garofeanu

 

 

“L-am cunoscut pe dl in cauza,prin anii “70, cind prezida o sedinta vis-a vis de reconstituirea operei lui Pallady,care s-a facut prin amantele sale(275), carora le facea ,invariabil cadouri,semnate. Auditoriul in delir ,ce mai, dar de fapt dl Oprea spunea o realitate,cu o nota de umor involuntara. Acelasi umor l-a caracterizat mai tirziu,cind aveam sa-l- cunosc mai bine si,sa ne imprietenim.,,Ce mai faci tinere pictor”- eram intimpinat de fiecare data. Plus discutii, efectiv la obiect, digerind fenomenul plastic,etc.” – Marian Condruz