Nu ma refer in titlu la tranzitia tarisoarei care cred ca s-a incheiat demult, a inceput si s-a sfarsit o alta si naiba stie pe unde mai suntem. Scriu despre o etapa din viata artistului plastic Dinu Radulescu pe care ma bucur ca el insusi o numeste o tranzitie. Asta inseamna ca – macar mental – sculptorul imagineaza un liman. Tarmul acesta ar fi dobandirea unui atelier, fara de care un sculptor mai ales, nu poate face nimic. Nu poate ciopli, nu poate degrosa lemn sau piatra cu flexul, nu poate ciocani si bocani in travaliul sustinut pe care il presupune creatia sculpturala. Am scris deja despre evacuarea a 24 de artisti din Casa Robescu, aflata in curtea si administrarea Universitatii de Arte. Dinu Radulescu a tras de doua ori batul cel scurt. A ramas – dupa 17 ani – fara atelier si nici nu s-a “descurcat” pentru un altul. S-a imbolnavit, la propriu, scos din rutina muncii sale si a cazut intr-o deznadajduita depresie. A gasit in el forta de a se remonta moral si – timid as zice – a inceput o serie de desene in bucataria apartamentului parintesc care este transformata ad hoc in atelier si biblioteca. Va prezint aici aceasta serie pe care artistul insusi o considera – ca sa inchei circular – o tranzitie pentru ce ar putea insemna – intr-un viitor improbabil si optimist – o ultima etapa a zvacnirii sale demiurgice. Eu ii doresc forta si succes!