Augustin Lucici

Pictor imbracat ca pentru un mare spectacol si nu lipsea de la Ateneul Roman.

Chipul taranului – sursa principala de inspiratie. Sute de lucrari cu tarani, taranci etc.

Picta “a la prima” ; nu folosea mai mult de 2-3 pensule pe care le inmuia in culorile de pe paleta sa.

Elena Galateea – Schweitzer (sotia artistului) s-a preocupat cu insistenta si pricepere de achizitionarea si reintoarcerea acasa a numeroase tablouri semnate R. S. Cumpana. De la consignatii si colectionari a dobandit lucrari valoroase cu sacrificii materiale importante.

Rudolf Schweitzer – Cumpana povestea cu mare bucurie faptul ca intr-o zi in care picta un colt de padure a fost asistat continuu de un taran. Cu modestia caracteristica, artistul l-a invitat sa treaca si pe la sevaletele colegilor din apropiere. Taranul a refuzat si a spus ca “aici la dumneavoastra se simte racoarea padurii”.

– Rudolf Schweitzer-Cumpana si Vasile Parizescu – 

Intr-o discutie de dupa-amiaza de toamna tarzie a transmis o mare rugaminte apropiatilor (celor care il inconjurau): pe crucea sa de la mormant sa se scrie : “Am fost un om fericit”.

Vreau sa spun ca avea un cult deosebit pentru pictorul Gheorghe Petrascu (era firesc).

Stilul lui Petrascu de a picta se apropie intr-o oarecare masura de Rudolf Schweitzer – Cumpana.

Deosebit de generos, inca din timpul vietii Rudolf Schweitzer – Cumpana a oferit ample donatii din lucrarile sale unor muzee din : Pitesti, Craiova, Bucuresti, Galati, Braila, precum si Bisericii Romano – Catolice din Alba Iulia, prin prietenul sau Reverendul Gustav Muller.

Era un om fermecator, politicos, elegant, intotdeauna subtil in conversatie, placut la infatisare si foarte iubit de colectionari si de studentii sai.

In 1951 a fost chemat la Academia de Arte din Bucuresti pentru a fi numit profesor la Institut de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”.

Rudolf Schweitzer – Cumpana nu a pictat atat de mult pentru ca ar fi dorit sa castige sume enorme de bani. Lucrul sau la sevalet era modul lui de a exista, de a recepta lumea din jur. Isi iubea tablourile, le tinea minte chiar daca de multe ori avea pareri de rau ca poate si le-ar fi dorit altfel.

Familia Rudolf  Schweitzer – Cumpana era de confesiune evanghelica (augustana). Prima sotie Lilly Schweitzer – nascuta Pascally (1897 – 17.2.1963, Cimitirul Civil Ghencea, Bucuresti) . A 2-a sotie Galateea Schweitzer – nascuta Stoicescu (1921 –  1999) si Rudolf Schweitzer – Cumpana (1886 – 1975) .

Din iulie 2002 are loc de veci impreuna cu familia sa in Cimitirul Evanghelic C.A. din soseaua Giurgiului numarul 4, Bucuresti, parcela 84.

Era un om distins, constient de valoarea lui, ordonat in treburile de zi cu zi, notandu-si datoriile si sumele castigate. In niciun caz nu era trufas sau cu nasul pe sus. Isi respecta semenii dar nu se ploconea in fata nimanui.

Regina Maria isi anuntase intentia de a face o vizita la atelierul sau. Credeti ca a intrat in panica sau s-a apucat sa renoveze peste noapte atelierul? Ba bine ca nu! Un simplu covor rosu pus la intrare a fost de-ajuns pentru a rezolva problema protocolului. Mai mult, la plecarea suveranei nu a simtit deloc nevoia sa-i ofere in dar vreun tablou. Nu pentru ca nu ar fi iubit familia regala sau pentru ca ar fi fost zgarcit ci pentru ca a gandit ca regina nu a venit la atelier pentru el personal, ci pentru creatiile sale. Ceea ce schimba fundamental lucrurile deoarece in fata operelor de arta, considera ca toti oamenii erau prin definitie egali.