“Vino de-l intalneste pe Facatorul tau!” Vocea era in acelasi timp si soptita si asurzitoare, si blanda dar si grea si categoric de autoritara, era precis tintita catre minte dar parca venea din toate partile, de oriunde si de nicaieri. Si nici nu se putea vedea cine ii este stapan. Oare cum il putem vedea pe Azrael, cum il putem deslusi? Este ca si cand zaream in acelasi timp pamantul de undeva din spatiu dar puteam vedea si fiecare detaliu, fiecare crapatura din sol. Cum se poate limita ceva ce este atat de mare incat ar putea fi foarte bine infinit? Si oare cum poate infrunta cineva taramul de dincolo de moarte cu seninatate si fara frica, chiar de s-ar sti drept credincios fata de Dumnezeul la care s-a inchinat si pe care l-a slujit o viata? Si oare mai suntem capabili dupa ce ni se spune cum va fi sa putem vedea cu adevarat, fara prejudecata si cu ochi limpezi? Si care este pretul pe care ar trebui sa-l platim, sau care ni se percepe cu de-a sila ca o datorie inregistrata pe o carte de credit, atunci cand avem indrazneala sa imaginam si sa zugravim inefabilul? Nu am vazut inca aceasta cea mai recenta lucrare a Elenei Andrei, dar numai din fotografii si percep parca o fluturare din registrul infravibratiilor, cele care ne nelinistesc si ne agita fara sa stim macar de ce. As dori sa aflu de la autoare insasi cum percepe energia acestei panze. Am primit in schimb de la Elena fotografiile realizate pe parcursul lucrului si un text care demonstreaza inca odata ceea ce am simtit la ea de cand am cunoscut-o: profunda distilare intelectuala a picturii sale si semiotica stufoasa pe care o incifreaza in fiecare etapa a colosalei serii dedicate Arhanghelilor.

Va reamintesc si stilul “risipitor”, ultrapedant, stratificat, cum vreti sa-i spuneti pe care Elena il foloseste. Picteaza din spate catre fata, acoperind cu straturi de culoare desenele elaborate ale compozitiei. Am incercat sa gasesc un element de comparatie sau de referinta pentru iconografia lui Azrael. Ei bine, in Erminia picturii bizantine, acest gigant printre Arhangheli este inexistent.

Asadar, povestea temutului Azrael, in cuvintele Elenei Andrei:

“Arhanghelul Azrael

Semnificatia numelui de Azrael este “Dumnezeu ajută”, “Pe cine ajută Dumnezeu” sau “Cel pe care îl ajută Dumnezeu”. Numit Azriel, Azaril, Azrin, Ezraeil, Azraille, Ozryel, Izrail, Hashiel, Azra’il (عزرائيل) sau Azra’eil (عزرایل), el este unul dintre Arhanghelii înconjurati de mister si mult mai tăcut decât ceilalti. Cartea Coranului nu-I foloseste niciodată numele, ci se referă la el doar sub denumirea Malak al-Maut (se traduce ca Îngerul Mortii). Alături de Mihail, Gabriel si Israfil, Azrael este unul dintre cei patru Arhangheli recunoscuti de Islam.”

“Se spune că dimensiunile sale sunt uriase: un picior de-al său se odihneste în al patrulea sau al saptelea Rai, iar celălalt picior se află la granita dintre Iad si Rai. Din acest motiv l-am făcut pe Azrael pe orizontal (190/90 cm) pentru a-i arăta amplitudinea dimensiunilor sale.  

În ciuda faptului că este unul dintre cei mai importanti Arhangheli, Azrael este neglijat în canoane. El este unul dintre primii Grigori (Cei ce veghează) creati si a fost primul Înger care a fost făcut Arhanghel, dar si ultimul Înger care va muri. El i-a adus lui Dumnezeu un pumn de tărână atunci când l-a facut pe Adam.”

“Rolul său este de a ajuta oamenii să meargă în Rai după moartea fizică. El sprijină oamenii când fac saltul din lumea fizică si se asigură că acestia vor accepta noua lor formă de existentă; are grijă ca sufletul să ajungă acolo unde trebuie si-l apăra de duhurile întunericului pe parcursul călătoriei sale. Pe de altă parte, Azrael linisteste persoanele care rămân în urmă, si-I ajută din punct de vedere emotional si spiritual să treacă peste pierderile suferite.

Are tot atâtia ochi si limbi câti locuitori sunt pe această lume, iar de fiecare dată când clipeste un om moare. El scrie într-o carte uriasă numele oamenilor care se nasc si sterge din această carte numele oamenilor care mor. Am ales să pictez această carte în spatele personajului, dar pe paginile acestei cărti nu sunt nume, ci sunt niste versuri din “Divina Comedie” de Dante Alighieri, pe pagina dreaptă în română si pe pagina stânga în italiană”

E vorba despre Cânturile I si III din “Infernul”. Versurile sunt următoarele:

“Nimic nu pot rosti despre intrare,

Căci totul era somn în jur si-n mine

Când părăsisem limpedea cărare.(Cântul I)

 “Prin mine-ajungi la tara de tortură,

Prin mine la eterna tânguire,

Prin mine-ajungi la cei ce se pierdură.

Întru dreptate El mi-a dat zidire

Puterea sfântă mă dura, -în aliantă

cu Înaltul Cuget, cea dintâi iubire.

N-a fost creată-în urma mea substanta.

eterna-s ca si cele-etern create

Voi ce intrati, lăsati orice sperantă.” (Cântul III).

“Nuantele si culorile care-l reprezintă sunt formate din negru, rosu închis, argintiu, griuri si albastruri. Ca înfătisare umană el apare sub forma unui bărbat puternic, înalt, sobru, corpul îi este înfăsurat într-o pelerină neagră iar capul îi este acoperit de o glugă. Fiind un Arhanghel războinic, primul de acest gen, ale cărui functii războinice au fost preluate de Arhanghelul Mihail, am hotărât ca sub gluga neagră să aibă o armură stratificată si să tină în mâini o sabie. Pietrele pretioase asociate lui Azrael sunt rubinul, granatul, topazul si hematitul, iar aceste pietre le-am pictat pe armura sa.”

“Elementul care îl caracterizează este apa, de aceea am ales ca aripile sale să fie alcătuite din apă si doar terminatiile acestora să fie din pene negre cu alb. Aripile sale sunt sustinute de un schelet argintiu pentru că stim că este singurul Înger care nu are aură pentru că are o lumină interioară. Este translucent si nu radiază în afara. El este Arhanghelul Spiritului pentru că el este cel care trece printre Îngeri, Arhangheli si materiile spirituale. E primul Arhanghel la care m-am concentrat mai mult la aripi decât la personajul propriu-zis.”

 

“Fiind un Înger foarte temut, cu capacitatea de a prezice viitorul, am hotărât ca mimica lui să fie una mai dură, iar privirea lui să pară de gheată.”

“Începută la sfârsitul lui februarie, am terminat această pânză de-abia în iulie. Din cauza faptului că a trebuit să pictez pânza pe orizontal si nu pe vertical, abordarea ei a fost diferită de abordarea celorlalte pânze.

Din punct de vedere energetic, această panza m-a consumat mai mult decat celelalte. Deoarece este un Arhanghel foarte misterios, despre care nu am găsit prea multe referinte în culturile religioase a fost foarte greu să mă hotărăsc în ce fel trebuie reprezentat. Finalizarea acestei pânze a durat foarte mult timp pentru că simteam nevoia ca Azrael să fie diferit de ceilalti, tocmai datorită functiilor diferite pe care aceasta le întretine în ierarhia cerească. Dincolo de toate aceste obstacole, pânza a iesit exact cum mi-am închipuit-o.”

“Următoarea pânză va fi Arhanghelul Ariel sau “Leul lui Dumnezeu”, iar documentarea pentru această nouă pictură a început deja. Lucrul propriu-zis va începe abia în două, trei săptămâni, după studii de desen si încercări de aducere în concret a ideilor care-l caracterizează pe acest Arhanghel.” 

Acest articol ii apartine mai mult Elenei decat mie iar eu ii multumesc ca m-a ales din nou ca mesager al ideilor sale catre lume.