Arina Susara

In perioada 12-15 mai 2011, s-a desfasurat, la Viena, Targul International de Arta Contemporana dedicat mai cu seama, Europei Centrale si de Est.

Mai inati de toate, trebuie sa va spun ca VIENNAFAIR este un concept destul de nou, chiar daca se afla deja la cea de-a saptea editie. Desi focalizat pe Europa Centrala si de Est, anul acesta el s-a orietantat si spre Sud-Estul Europei, ba, mai mult chiar, a lansat si o invitatie catre Turcia si Dubai.

Obiectivele acestui targ sunt doua la numar. In primul rand, avem de a face cu o excelenta ocazie de a realiza contacte, de a stabili relatii cu galerii si cu artisti diversi din zone diverse. In al doilea rand, este evident un scop strict comercial, mai exact  acela de a promova si de a vinde.

Au participat aproximativ 120 de galerii din aproape 20 de de tari, insa, trebuie precizat faptul ca cel putin 20 de galerii au fost autohtone, adica austrice. Cea mai mare reprezentare, dupa Austria, a fost cea a Romaniei, cu 7 galerii si 2 centre de cercetare, un caz interesant, pe care il voi prezenta intr-un articol separat. Pana atunci va voi povesti despre celelalte tari participante si despre proiectele lor.

Asadar, se pot observa mai multe tipuri de estetica; pe de o parte cea promovata de fenomenul artistic din est, apoi de cel din vest, dar si de doua propuneri interesante, cea venita din Turcia si cea din Dubai. Le voi lua pe rand, iar din imagini veti intelege de ce spun ca se poate vorbi de o estetica diversificata

În ceea ce priveste fenomenul artistic din est, cele mai interesante propuneri la nivel de proiect curatorial vin din Polonia, Slovenia, Ungaria, Bosnia-Herzegovina, Croatia si Romania. Ar mai fi si Bulgaria, care a fost prezenta cu doua galerii, una dintre ele excelatînd la capitolul promovare si marketing, reprezentatul standului fiind unul dintre cele mai dinamice personaje ale targului. La nivelul mesajului si al constructiei estetice implicite, este de remarcat cautarea asidua a identitatii, explorarea si recuperarea unui trecut complex,  adica personal, artistic si  istoric deopotriva.

Dintre toate tarile venite din Est, din fostul bloc sovietic, daca ar fi sa fac un top de propuneri curatoriale, Polonia nu ar avea concurenta. Proiectul sau a fost unul extrem de coerent, bine prezentat si tot atît de bine promovat. La polul celalalt, multe galerii au fost prezente doar din ratiuni strict comerciale, prezentînd lucruri amestecate, ce au mai gasit prin depozite, ce au mai cules de prin atelierele artistilor, ce li s-a parut cool si cu impact imediat, dar se observa foarte clar ca nu si-au construit un concept si, implicit, nici proiecte de viitor. Ele n-au venit  cu o propunere coerenta, profesionista si, in acelasi timp, eficienta comercial. Si cand spun asta nu ma refer doar la anumite galerii din Est, ci si la multe din Vest. 

Cel de-al doilea fenomen interesant este cel venit din Vest, din tari precum Spania, Germania, Portugalia, Italia, Austria. Daca tarile din Europa de Est isi cauta identitatea si isi exploreaza trecutul, cele din Vest au cu totul alta abordare fata de obiectul artistic si de relatia cu acesta. De exemplu, Spania a propus, pe de o parte, un discurs feminist (care a fost semnat de o artista din est), si, pe de alta, a încercat sa determine relatia dintre arta si limbaj.

 

Germania a trecut aproape neobservata, in timp ce Portugalia m-a surprins prin faptul ca a prezentat mai multe lucrari de factura clasica, adica pictura si grafica, decat instalatii sau alte formule alternatuive. Dar si în aceasta varianta, legatura cu privitorul nu a avut de suferit în vreun fel. Una dintre galeriile italiene mi-a atras atentia in mod special prin doi dintre artistii pe care ii prezenta, si anume Ciprian Muresan si Zbynek Baladran, iar galeriile vieneze au fost, practic, imposibil de ratat, avand in vedere ca la tot pasul mai gaseai cate una. Ce m-a surprins insa a fost popularitatea lui Che Guevara prin unele din standurile austriece. Acelasi fenomen l-am intalnit si la una dintre galeriile poloneze, lucrarea fiind semanta  de Zbigniew Libera.

 

Si, uite-asa, am ajuns la Turcia. In logica unei politici culturale, presupun, a unor intense demersuri de integrare in Uniunea Europeana, galeriile din Turcia, patru la numar, au avut, cred, unul dintre cele mai generoase spatii. Ce-i drept, spatiul si toata amenajarea s-au datorat sprijinului OMV. Mai mult decat atat, a fost conceputa, ca o propunere artistica, o expozitie speciala, sub numele “Diyalog” Art from Istanbul, aflata in plin centru expozitional, alaturi de spatiile dedicate conferintelor, performance-urilor si centrelor de cercetare. Imagini din Istanbul, artisti diversi, propuneri diverse, pictura, fotografie, print-uri digitale, video, mai toate despre modernizarea societatii turcesti, cam aceastea au fost ofertele venite de pe malurile Bosforului. 

 

Ultima oprie a fost la galeria din Dubai, Emiratele Arabe Unite. E un caz interesant participarea Dubaiului, mai ales pentru ca majoritatea artistilor reprezentati sunt straini, iar cei din zona Emiratelor Arabe Unite, mult mai putini. E curios, mai ales pentru ca Dubaiul gazduieste cel mai mare trag international de arta din zona, iar in 2011 s-a putut vedea foarte multa arta araba, conform celor de la Artinfo. Asteptarile mele se indreptau spre descoperirea artei orientale contemporane, dar, surprinzator, s-au intalnit doar cu Andre Butzer sau cu Bernhard Buhmann.

Ma veti intreba, pe buna dreptate, de altfel, cine cumpara toate acestea. Ei bine, avem de a face cu doua profiluri de cumparatori, cel putin acestea au fost identificate pana acum. Unul este cel al colectionarului propriu-zis, iubitor de arta contemporana, iar celalalt este cel al institutiilor, al companiilor, care incearca sa-si formeze o colectie de arta contamporana si investesc ca atare.

Pe scurt, mi-a placut VIENNAFAIR atat din punct de vedere organizatoric cat si din punct de vedere al propunerilor artistice. Chiar daca n-am vazut multe proiecte curatoriale, am observat un interes real fata de arta din Europa de Est. Sunt galerii, cum e cazul Espaivisor, din Spania, care reprezinta artisti din est, pe Sanja Ivekovic, de pilda,  sau ca acela, al Italiei, de care va vorbeam putin mai sus, alaturi de multe alte cazuri la fel de interesante.

In curand va voi povesti si despre reprezentarea Romaniei. Pana atunci va las sa vedeti VIENNAFAIR asa cum l-am vazut eu.

Corespondent de pe “frontul” vienez,

Arina Susara