Augustin Lucici

1886 – 1975

Lucrarile de grafica si pictura, din colectia Galeriei de Arta care-i poarta si numele, surprind o constiinta dramatica si nelinistita a existentei, torturata de problemele morale si de o intensitate si exaltare a culorii, a desenului si chiar a liniei care devine exuberanta. Alegerea acestei combinatii de desen si lucrari de pictura cu subiecte ce sa stau la baza creatiei sale, peisaje, portrete sau scene ce arata viata timpurilor trecute, constituie conceptul constructiv ce domina lucrarile sale cu zvacnirile impetuase ale gestului pictural instinctual al dicteului automat, convertind in vibratia culorilor vitalitatea vietii de la sat, constiend fiind de lumina si mai ales umbra care judicios dozata echilibreaza dinamismul exterior al constrastelor ce sta la baza picturii sale.

Cele 50 de lucrari reprezinta un motiv central ce armonizeaza contrastele de culoare, fara sa aiba aceea tensiune tonala, ci mai degraba respectul subiacent al culorilor apucate cu o extrema indemanare si in domeniul ritmicitatii acestora.

Asupra picturii lui Rudolf Schweitzer-Cumpana inspirata – de asemenea – statornic din viata satului, amintirile artei de la inceputul secolului au pus o amprenta hotaratoare. Studiile de la Academia Regala de Arte Frumoase din Berlin, cu mari maestri – Erih Hanke, Artur Kamph, anton Alexander von werner – intr-o vreme in care impresionismul de factura Lieberman se afla inca la mare cinste printre tinerii artisti germani vor avea o influenta asupra creatiei lu Schweitzer-Cumpana.

Lucrarile de la Galeria de Arta din Pitesti, insumand un numar de 156 de lucrari de pictura, grafica si desene imbina lin sau tumultos – mai mult tumultos decat lin – in multiple si felurite nuante, de la cele mai fine la cele mai viguroase, unii spun “violente” – dar se imbina usor de just si de armonios, de la verdele fraged al graului abia rasarit din peisajele sale – la aurul vechi al spicului copt, la simfoniile de culori ale florilor sau gamele de violet ale zorilor de zi, sau la toate varietatea de “gris-un” ale amurgului din toate anotimpurile. Toata arta lui rezida in culoare, in miezul culorii, in vibratia ei vie, in jocul fantastic de umbre si lumini cu efecte fascinante. Culoarea lui nu e cruda. Ea nu pastreaza simplitatea rece a pastei utilizate, e o filosofie de tonuri adancite si framantate in febra creatiei.

Pictorul va ramane fidel de-a lungul timpului intregii sale activitati, unei tehnici plastice caracteristice, aceea a pastei bogate, asternute in straturi suprapuse, in care efectele cromatice se realizeaza prin contraste puternice ale eclerajului. Lumina din lucrarile sale nu topeste formele, ci le accentueaz; structura intregii imagini capata, astfel, o anume asprime, a modelatii cu evidenta preocupare de a sugera sculpturalitatea suprafetelor si a volumelor. Constructia este, cateodata, desigur prea incarcata, materialitatea impiedica uneori exprimarea unei adevarate forte de caracterizare (portretele de femei batrane) culoarea tinde sa dobandeasca valoare in sine, energia picturii sale poate si se concentreze exclusiv in pasta coloristicii si mai putin in expresivitatea interpretarii afective. Pictura lui Schweitzer-Cumpana cuprinde, fara indoiala, realizari intru totul notabile, artistul a stiut sa descopere vigoarea unor colturi de natura luminate puternic de soare, a pamantului ars de dogoare, peste care cade umbra intunecata a cate unui copac. Alteori (ca in lucrarea “Atelierul artistului”) bunaoara dominat de culori calde, se simte rezonanta picturii de el infatisate aspra ; in cele mai bune portrete ale sale se intrevede o umanitate calda respinsa in infatisarea acestor oameni pe care artistul i-a infatisat cu grija de a oferi aceste imagini portretistice de reflexul idilismului.